Pornind de la cartea „Ultimele cuvinte” de Catherine Guennec, Le Figaro face o trecere în revistă a cuvintelor de rămas bun rostite de personalități și personaje de-a lungul vremii.

 

Karl Marx (1818-1883), filozof, teoretician al comunismului: „Ieși afară! Ultimele cuvinte contează doar pentru imbecilii care n-au spus nimic toată viața!” - adresându-se cameristei care se pregătea să-și noteze ultimele sale cuvinte. „Așa se moare?” au fost ultimele cuvinte pe care le-a rostit Coco Chanel (1883-1971) după ce, întorcându-se de la plimbare, s-a întins în pat din pricina unei dureri intense în piept. „Ștergeți asta de pe mine!” au fost ultimele cuvinte ale lui Georges Clemenceau (1841-1929), prim-ministru al Franței, referindu-se la uleiul cu care fusese miruit de preotul care-l asista pe patul de moarte. „Nu-i nimic...” au fost ultimele cuvinte ale lui Henric al IV-lea (1553-1610), rege al Franței, care a murit asasinat de François Ravaillac, după ce scăpase cu viață din alte 20 de atentate. „Aduceți-l pe Bianchon! Doar Bianchon mă poate salva!” a exclamat pe patul de moarte Honoré de Balzac (1799-1850). Bianchon este unul dintre personajele sale, medicul din monumentalul ciclu intitulat „Comedia umană”. Pictorul Henri de Toulouse Lautrec (1864-1901) a părăsit această lume rostind cuvintele: „Tâmpit bătrân!” cu referire la tatăl său. „Aduceți-mi soția, doctorul și ceasul!” - a cerut, pe patul de moarte, compozitorul Richard Wagner (1813-1883). „Văd o lumină neagră... Fiți fericiți, gândiți-vă la mine, iubiți-mă...” au fost ultimele cuvinte ale lui Victor Hugo (1802-1885). „De multă vreme n-am mai mâncat cu o asemenea plăcere”, i-a spus scriitorul și filosoful Denis Diderot (1713-1784) soției sale, la masă, cu câteva clipe înainte de a muri. „Nu uita să arăți mulțimii capul meu. Merită!”, a spus Danton (1759-1794), om politic și unul dintre conducătorii Revoluției franceze, înainte de a fi ghilotinat. Agatha Christie (1890-1976) a părăsit acestă lume spunând: „Îmi voi întâlni Creatorul”. Matematicianul francez Thomas Fantet de Lagny (1660-1734) a rostit „144!”, răspunzând la întrebarea care este pătratul lui 12, prin care i se verifica, pe patul de moarte, starea de conștiență. Charles Maurras (1868-1952), scriitor, om politic și academician francez, surd de la vârsta de 14 ani, a rostit pe patul de moarte: „Pentru prima dată aud pe cineva venind”. În fine, criminalul american James W. Rogers (1910-1960) a spus, atunci când a fost întrebat care îi este ultima dorință, înainte de a fi executat prin împușcare: „O vestă antiglonț”.