Operaţiunea Terra "Ştim că această fiinţă obscură şi supărătoare există cu adevărat şi că tot mai acţionează cu ascunsă viclenie. El este duşmanul din umbră care seamănă păcate şi nenorociri în istoria omenirii"... Sunt cuvintele Papei Paul al VI-lea din discursul rostit în 1972 la audienţa generală ţinută la 15 noiembrie. Există o serie de teorii care fac referire la Lucifer. Cuvântul Lucifer înseamnă Purtătorul de Lumină. Am văzut pe Satana căzând ca un fulger din cer - sunt cuvintele lui Iisus, şi ele ne sunt transmise în Evanghelia după Luca. Ele fac referire precisă la acest personaj care, de cele mai multe ori, ne înspăimântă. În prezent, cea dominantă este următoarea: undeva, la marginea galaxiei, rotindu-se în jurul unei stele de mărime şi importanţă medie, se află o planetă care are atmosferă şi apă. Aceasta este Terra. Mai mult, în timpuri imemoriale, s-ar fi desfăşurat chiar şi Operaţiunea Terra, cu punctele ei: 1. descoperirea planetei ce are posibilităţi pentru a putea fi locuită 2. existenţa unor băştinaşi, precum şi a unor condiţii prielnice unei colonizări spirituale în afara celei materiale 3. Arhanghelul cel răspunzător de întreaga Operaţiune Terra cade în păcatul trufiei, crezându-se Deus ex Machina. Ca atare, îi supune la ascultare oarbă pe locuitorii băştinaşi, le cere supunere totală şi îi supune unei serii de experienţe, vizând accelerarea evoluţiei. La scurt timp, se anunţă decizia lui Lucifer de a nu mai asculta ordinele Centralei Galactice şi de a continua interzisa experienţă. Rămâne totuşi o parte a trupei de colonizatori credincioasă, menită a apăra şi asigura reinstalarea ordinii. Bineînţeles, urmează iminenta ciocnire între oştile puterii legale şi cele ale răzvrătiţilor, luptă pe viaţă şi pe moarte, condusă de Mihail (cel asemuit lui Dumnezeu) care va reuşi până la urmă să pună pe fugă oştile credincioase lui Lucifer. Mai mult, Mihail va obliga aceste oşti să rămână pe Terra, blocându-le într-un spaţiu cosmic bine delimitat. De atunci, Lucifer are şi un alt nume, Satana - adică Potrivnicul. Se spune că el este jumătatea care sălăşluieşte în fiecare dintre noi, luptându-se să iasă la suprafaţă. În cazul unora - reuşeşte. Al altora - este din nou învins de trupele Binelui Suprem. *** Orele Planetelor - cheia reuşitelor noastre Paul Huson, specialist englez în astrologie şi ştiinţe oculte, consideră că există ore faste şi nefaste în viaţa fiecăruia dintre noi. Influenţate, desigur, de planete. Dacă aveţi de luat o decizie importantă, de făcut o declaraţie de dragoste, este bine să căutaţi orele în care norocul vă surâde - susţine Huson în cartea sa Aguide to White Magic. Iată, în câteva cuvinte, planetele şi orele care ne ajută sau, dimpotrivă, în reuşită... Soarele: Dacă aveţi de gând o reuşită, e bine să vă ghidaţi după orele lui. Mai precis, cele ale dimineţii. Artiştii, comercianţii, artizanii trebuie să fie în acord deplin cu orele Soarelui. Numai astfel ei vor reuşi să înregistreze succes în ceea ce fac! Luna ajută la concretizarea proiectelor. Imaginaţia maximă a comercianţilor, dar şi a tuturor celor care se bazează pe inspiraţie în ceea ce fac, este între orele 10.00 şi 16.00. Venus. Dacă doriţi să faceţi o declaraţie de dragoste, alegeţi orele venusiene - 20.00 - 24.00. Efectul va fi cel scontat asupra partenerului! Saturn. Orele planetei sunt 16.00 - 21.00. Nu sunt indicate între aceste ore încheieri de afaceri, discuţii pe marginea banilor! Jupiter. Ajută la câştiguri. În special în cazul celor care doresc să se îmbogăţească cu ajutorul jocurilor de noroc. Mai precis, după ora 22.00. Mercur. Pentru afaceri, orele lui Mercur sunt benefice. Adfică 11.00 - 15.00. Veţi evita neînţelegerile, veţi ajunge la acord, la condiţii în afaceri nesperate. Marte. Planeta răzbunătoare reprezintă reuşita! Orele marţiene - 12.00 - 17.00 - favorizează muncile profesionale. Problemele din viaţa sentimentală capătă şi ele rezolvare între aceste ore. Nu vă rămâne decât să încercaţi ghidul oferit de Paul Huson! *** Fenomene misterioase: claraudiţia Jane Ausfield aude o voce care îi spune să nu plece la drum pentru că se află în pericol de moarte... Jonathan Wake afirmă că mama, aflată la mai bine de 2000 de mile, îi şopteşte să rămână acasă, pentru că micuţa lui de două săptămâni se află într-un mare pericol... Un tip special de clarviziune - claraudiţia - reprezintă abilitatea de a auzi voci pe care oamenii obişnuiţi nu le pot auzi. Dar poate cel mai faimos caz a fost acela al Ioanei D`Arc... Ţăranca din Evul Mediu se trezea la cântatul cocoşului, era chemată la slujbelele religioase de clopotele bisericii, afla ştirile din relatările călătorilor... Ioana spunea - fapt confirmat de documentele vremii - că auzea voci încă de când avea 13 ani. Ele aparţineau Sfântului Mihail, Sfintei Ecaterina şi aduceau mesaje de la Dumnezeu. Aceste mesaje îi vorbeau despre destinul ei. Printre câteva - faptul că va ajunge să conducă o armată care va cuceri Orleansul în primăvara anului 1429, că va fi rănită în luptă. Vocile i-au mai spus că va găsi o sabie îngropată lângă altarul bisericii "Sfânta Ecaterina de la Fierbois", o sabie cu lama în întregime ruginită, dar după curăţarea acesteia, se va vedea că are încrustate cinci cruci... În 1431, Ioana D`Arc a fost judecată pentru vrăjitorie şi erezie. Cu foarte puţin timp înainte de execuţie, ea a mai făcut o profeţie: Ele, vocile, mi-au spus: Nu-ţi pese de-al tău martiriu, veni-vei în Rai într-o bună zi... Şi, într-adevăr, Ioana D`Arc a rămas în memoria tuturor celor care i-au urmat... *** De ce au dispărut dinozaurii ? Există numeroase ipoteze. Grupate sistematic, ele ar putea fi de ordin intern sau extern. În categoria cauzelor de ordin intern care au dus la ieşirea de pe scara evoluţiei a unor specii pot fi incluse ipotezele abordând aşa-numita îmbătrânire fotogenetică, adică specializarea din ce în ce mai pronunţată. În aceeaşi categorie de ipoteze de factură genetică se află şi epuizarea potenţialului evolutiv al uneia sau alteia dintre grupurile de specii. În categoria cauzelor externe, lente sau dimpotrivă, rapide, sunt invocate de către unii cercetători schimbările climatice petrecute periodic în trecutul planetei. Un alt grup de ipoteze incriminează fenomenele tectonice, modificarea raportului mare-uscat, schimbările de grandoare ale geografiei fizice, ca vinovate de pieirea unor specii. Mai sunt luate în considerare modificările calitative ale atmosferei planetare, oscilaţiile pe verticală ale nivelului oceanului planetar, schimbarea salinităţii apelor marine. În acest context se înscrie, desigur, dispariţia dinozaurilor acum...65 de milioane de ani. În anul 1981, laureatul premiului Nobel, L. Alvares (SUA), a efectuat, împreună cu colaboratorii său de la universitatea din California, o serie de studii şi cercetări asupra unor specii sedimentare în vârstă de 65 milioane ani din Italia, descoperind o stranie anomalie: rocile respective conţineau o cantitate de iridiu de 30 de ori mai mare decât rocile mai timpurii sau mai târzii. De aici, Alvares a emis presupunerea că formarea unei astfel de anomalii este rezultatul ciocnirii pământului cu un asteroid uriaş! S-a constatat că păturile geologice de la sfârşitul perioadei cretacice, peste tot, din Europa până în Noua Zeelandă, se întâlnesc cantităţi mari de funingine, trăgându-se concluzia că un uragan de foc, provocat de căderea pe Terra a unui mare corp ceresc, ar fi cuprins toate continentele. Cercetătorii cred că asemenea catastrofe s-au petrecut de mai multe ori pe Pământ, mai mult, ele s-ar fi repetat la fiecare 26 milioane de ani. *** 12 copii care vor să cucerească lumea! Mindwoch este o mică localitate situată în Anglia, despre care probabil că nu s-ar fi auzit nimic important, dacă nu s-ar fi născut în acelaşi timp 12 copii. "Conceperea lor - afirmă dr. J. Stevens - nu poate să nu ridice semne de întrebare. Pur şi simplu, pentru că părinţii acestor copii nu aveau nici o intenţie în acest sens. Şi ceea ce este de-a dreptul fără explicaţie - aceşti 12 copii, având mame cu vârste cuprinse între 50 şi 15 ani, se dezvoltă extrem de rapid, pot comunica mental între ei, mai mult - pot să-şi impună voinţa contrar celei a persoanelor aflate alături de ei". S-ar părea că unica dorinţă a acestor copii este de a acapara cu totul conducerea întregii planete! Unul dintre aceşti micuţi este copilul unui doctor - Zellaby - şi el pare a fi conducătorul întregului grup. După opinia medicului, originea celor 12 care vor să cucerească lumea este extraterestră. "Practic, ei sunt cei care vor da naştere unei noi seminţii pe pământ, una deosebit de puternică şi imposibil de controlat!" - mai afirmă dr. Stevens. *** Misterul lui Orang Pendek Mai este denumit şi urangutanul biped şi se pare că trăieşte în pădurile ecuatoriale ale Sumatrei, care sunt cercetate numai într-un procent de 30 %. Cu toate că existenţa sa nu a fost dovedită, este aproape sigur că făptura există. Este descrisă ca o maimuţă de cca 1,5 m înălţime cu o blană de culoare maro-neagră şi care este foarte sperioasă. Chiar şi Marco Polo aminteşte despre oameni negri cu corpul acoperit cu păr, care trăiesc în pădurile Sumatrei. Primul european care a văzut această făptura este un colonist olandez, în anul 1923. Jurnalista engleza Deborah Martyr caută de mult timp în munţii Sumatrei aceste creaturi. Au fost găsite numeroase cărări ale făpturilor care conduc în desimea pădurii, dar din cauza faptului că sunt foarte sperioase şansa de a fi văzute rămâne foarte mică. Şi John McKinnon, care a studiat urangutani timp de 10 ani în Borneo, a fost uimit de urmele lăsate de aceste făpturi. Acestea se aseamănă cu cele ale oamenilor, dar sunt definitiv lăsate de alte făpturi. Sunt de formă triunghiulară, 15 cm lungi şi 10 cm late. Degetele şi călcâiele sunt asemănătoare cu cele omeneşti şi degetul mare se află lateral. Când acesta a arătat schiţa localnicilor, aceştia au susţinut că este o urmă a lui Batutu, o creatură de 1,2 m, activă noaptea şi care se hrăneşte cu melci de apă. Aceste urme sunt descrise şi de Deborah Martyr. Aceasta a mai arătat poze cu diferite maimuţe localnicilor şi aceştia nu l-au recunoscut. O anumită asemănare a fost însă semnalată cu poza gorilei. Orang Pendek pare a fi o ramură a familiei Giganto-Orang, care poate să se deplaseze biped, este inteligentă şi foarte timidă, şi nicidecum un Homo erectus aşa cum se mai susţine.