O secţiune din vasta Domus Aurea (Casa de Aur) subterană a împăratului roman Nero din Roma Antică a fost redeschisă publicului vineri, după ample lucrări de restaurare şi reparaţii menite să protejeze situl vechi de aproape 2.000 de ani de daunele provocate de apă, transmite Reuters.

Inaugurarea a avut loc în contextul în care Roma se pregăteşte pentru un aflux de turişti în timpul „Anului Sfânt" romano-catolic din 2025, sau Jubileu, în timpul căruia Oraşul Etern se aşteaptă la până la 32 de milioane de vizitatori.
Persoanele care vor vizita palatul lui Nero vor intra pe o nouă intrare, situată pe latura vestică, ce duce într-o sală largă cunoscută sub numele de „Porticul neronian" şi apoi către încăperile ce păstrează încă urme ale frescelor, mozaicurilor şi marmurelor colorate originale.
Această reşedinţă spectaculoasă a fost construită în anul 64, după ce un mare incendiu a distrus cea mai mare parte a Romei de atunci, incendiu pentru care mulţi de la vremea aceea l-au învinuit pe Nero.
Clădirea a fost redescoperită în secolul al XV-lea, iar pictorii renascentişti, printre care Rafael şi Michelangelo, au studiat frescele coborând pe frânghii prin găuri făcute în tavan, vizibile şi în ziua de azi.
Una dintre camerele redeschise vineri include un graffiti al unuia dintre aceşti artişti, Pinturicchio, care şi-a scrijelit numele ca „Pintorichio". La acea vremea, cineva a adăugat cuvântul „Sodomito", o insultă homofobă care s-a menţinut până în prezent.
O altă zonă, Nymphaeum, are o boltă decorată cu scoici şi un mozaic central înfăţişându-l pe Ulise oferind vin lui Polyphemus, monstrul cu un singur ochi din mitologia greacă menţionat în Odiseea.
Domus Aurea a fost numit după frunza de aur care acoperea unii dintre pereţii săi. Palatul făcea parte dintr-un complex ce includea un lac artificial - aflat pe locul unde este situat acum Colosseumul - şi o statuie de 36,6 metri a împăratului Nero.
Ruinele se află sub un parc de lângă Colosseum. Ele au supravieţuit deoarece au fost acoperite şi umplute cu moloz pentru a servi drept fundaţie a băilor construite mai târziu de împăratul Traian.
Autorităţile din domeniul conservării se confruntă, însă, cu pericolul constant al infiltraţiilor apei din solul de deasupra palatului, o problemă care a dus în ultimele decenii la închideri repetate şi prelungite ale monumentului.