Albert Einstein are dreptate încă o dată: o predicţie a teoriei sale a relativităţii generale a fost testată cu succes în apropierea unei găuri negre supermasive situate în centrul galaxiei noastre, Calea Lactee, relatează AFP.

 

Pentru prima dată, observaţii realizate cu aşa-numitul VLT (Very Large Telescope) în Chile au scos în evidenţă efectele relativităţii generale asupra unei stele care trecea prin câmpul gravitaţional intens al găurii negre, a anunţat joi Observatorul european austral (ESO).

„Am verificat o predicţie importantă a teoriei relativităţii generale în mediul unei găuri negre, care este cea a înroşirii gravitaţionale", a declarat pentru AFP Guy Perrin, unul dintre „părinţii” instrumentului Gravity, care a permis obţinerea acestui rezultat, publicat joi în revista Astronomy&Astrophysics.

„La peste 100 de ani de la articolul său care prezenta ecuaţiile relativităţii generale, Einstein arată că a avut încă o dată dreptate, într-un laborator cu condiţii mult mai extreme decât şi-ar fi putut imagina”, informează ESO.

O gaură neagră este un obiect atât de dens încât împiedică orice materie sau lumină să scape atracţiei sale gravitaţionale. Aceasta este calificată drept supermasivă atunci când masa sa este de la câteva milioane până la câteva miliarde de mase solare.

 

Monstrul Sagittarius A*

Centrul galaxiei noastre adăposteşte unul dintre aceşti monştri invizibili, Sagittarius A*, aflat la 26.000 de ani lumină de Terra. Masa sa este echivalentă cu de 4 milioane de ori cea a Soarelui. Această gaură neagră este înconjurată de o aglomerare de stele care ating viteze vertiginoase pe măsură ce se apropie de ea. Bazându-se pe Gravity şi pe alte două instrumente ale VLT, echipa internaţională de astronomi s-a axat pe una dintre aceste stele, S2, şi a observat-o înainte şi după trecerea sa cel mai aproape de Sagittarius A*, care a avut loc la 19 mai. Interferometrul Gravity, a cărui concepţie a durat peste zece ani, combină lumina colectată de patru telescoape ale VLT, instalat în deşertul Atacama din Chile. Rezoluţia sa este de 15 ori superioară celei a celor mai mari telescoape optice. Dat în folosinţă din 2015, instrumentul a observat deja trecerea stelei S2 în apropierea găurii negre în 2016, „dar de această dată, datorită perfecţionării instrumentelor, am putut observa steaua cu o precizie fără precedent", a subliniat Reinhard Genzel, din cadrul Institutului Max Planck pentru fizică extraterestră de la Garching, celălalt „părinte" al lui Gravity.

Precizia atinsă a fost cea a unui unghi de 50 microsecunde, „respectiv unghiul sub care ar fi văzută o minge de tenis aflată pe Lună de pe Pământ", potrivit CNRS francez. Datorită acestei precizii, mişcarea lui S2 în jurul lui Sagittarius A* a putut fi detectată aproape oră cu oră.

 

Einstein – da, Newton – ba

Atunci când steaua a trecut la de 120 de ori distanţa de la Pământ la Soare de gaura neagră (mai puţin de 20 de miliarde de kilometri), viteza sa orbitală a atins 8.000 km/secundă, respectiv de 3% din viteza luminii. Condiţii suficient de extreme pentru ca steaua S2 să sufere efecte importante legate de relativitatea generală.

„Potrivit acestei teorii, un corp masiv atrage lumina (curbează razele luminoase) sau încetineşte timpul. Acest din urmă efect este cel care duce la înroşire în apropierea Sagittarius A*”, explică Guy Perrin, astronom la Observatoire de Paris-PSL.

„Atunci când steaua se apropie de gaura neagră, ea pare mai roşie decât este în realitate, întrucât se produce un decalaj al lungimilor de undă spre roşu, din cauza atracţiei gravitaţionale a găurii negre", a adăugat el.

Este pentru prima dată când acest efect este măsurat direct pentru câmpul gravitaţional intens al unei găuri negre.

„Măsurătorile noastre sunt total compatibile cu teoria lui Einstein", spune Guy Perrin. În schimb, teoria clasică a gravitaţiei a lui Newton, testată şi ea de astronomi, „nu se împacă cu măsurătorile noastre”.

Din punctul de vedere al ESO, aceste rezultate sunt "punctul de vârf după 26 de ani de observaţii" efectuate cu telescoapele sale. Consorţiul Gravity este condus de institutul Max Planck şi în proiect sunt implicate CNRS, Observatoire de Paris-PSL, Universitatea din Grenoble-Alpes şi Centrul portughez de astrofizică CENTRA.