Pus în faţa unui cuvânt, a-ul are o funcţie privativă, de exemplu: amoral semnifică lipsa moralei şi tot aşa, asocial, aseptic, apolitic, atemporal. Există ca excepţie afemeiat, unde a-ul nu mai are un rol privativ, ci dimpotrivă. Acum nu la afemeiat mă voi referi şi nici la apolitic pentru că nu e cazul lor. Căutând şi alte exemple am dat peste Anastase.

Aici a-ul cu siguranţă că joacă rolul său predominant privativ. Dar să analizăm mai de-aproape. Năstase nu este nici apolitic, nici asocial şi din câte se ştie nici afemeiat. Atributul cu precădere folosit la adresa omului politic Năstase pare a fi inteligenţa. Însă e suficient să punem un „a" în faţa numelui Năstase pentru a anula atributul cu pricina.
Că miss preşedinta cameristă părea a avea o precaritate în acest sens, ne gândeam şi noi ăştia mai puţini privaţi de „a". Dar că-i lipseşte total atributul dat lui Năstase, nu eram siguri. Acum suntem. Şi conform zicerii, pe lângă lipsuri mai are şi neajunsuri, ilustra preoteasă a lui Zeus se vrea lipsită şi la propriu de Năstase. O incomodează prin prezenţa prea apropiată, iar cum Roberta e fată consecventă vrea ca lipsa intelectuală să fie dublată şi de cea fizică. Başca faptul că-n jur lipseşte damful cu care şi-a obişnuit preotesele, marele Zeus. Cu alte cuvinte, totul în jur e doar privaţiune pentru tânăra amazoană.
Totuşi, Roberta pare a fi sprijinită în aceste momente de grea încercare pentru sinapsele ei reumatice de corul amazoanelor PDL-iste. Acestea i-au trimis lui Năstase un coş cu banane transmiţându-i acestuia că nu s-a dat încă jos din pom. Că distinsele militante vânează bananele care cad din pom, ştiam, iar replica lor, care este la mintea bananei, reprezintă încă o dovadă că PD-L-ul este un mediu prin excelenţă pauper intelectual, ce pare a fi guvernat exclusiv de zeul Banană.

PD-L-ul furnizează de câţiva ani, femei "superioare" în politică. Două Elene, Roberta, Ridzi, iată-le doar pe cele mai exponenţiale. Pepiniera zeului Banană suntem convinşi că va fi fertilă şi pe viitor.
Rămânând alături de Roberta, cu siguranţă că nu vom fi nici apolitici, nici atemporali, dimpotrivă poate vom fi tentaţi să devenim afemeiaţi, însă un lucru e cert, rămânând alături de Anastase vom fi privaţi de Năstase şi implicit şi de însuşirea cea mai puţin trecătoare a omului.