Preşedintele Traian Băsescu a fandat graţios, joi, trimiţându-i ministrului Justiţiei cererea privind începerea procedurilor legale pentru urmărirea penală a ministrului Apărării, Teodor Atanasiu, fără a-l suspenda însă din funcţie. Obiectiv vorbind, Atanasiu a fost în primul rând sacrificat de propriul partid. La 29 iunie, conducerea PNL l-a mandatat, brusc, pe ministrul Apărării să solicite CSAT retragerea trupelor româneşti din Irak. Iniţiativa surprinzătoare a liberalilor venea după o perioadă extrem de tensionată. În doar zece zile, premierul Tăriceanu fusese supus focului încrucişat al preşedintelui Băsescu, care a prezentat un mesaj dur în Parlament, şi al social-democraţilor care au folosit muniţia furnizată de Cotroceni pentru a prezenta o moţiune de cenzură. Războiul a devenit total, purtându-se nu numai la sol, ci şi în văzduh, preşedintele şi premierul angajându-se în lupte aeriene aprige deasupra nefericitei localităţi bistriţene Târlişua. În momentul când se părea că Tăriceanu e condamnat la retragerea în munţi, liberalii au trecut la o contraofensivă disperată, folosindu-l pe Atanasiu drept carne de tun. Pentru a crea o diversiune, în 29 iunie, primul-ministru a anunţat desemnarea lui Atanasiu pentru a cere retragerea trupelor din Irak, invocând public imperativele Legii nr. 42/2004 care ar fi obligat MApN să evalueze anual cuantumul forţelor angajate în misiuni externe până la data de 30 iunie a fiecărui an. De fapt, actul normativ invocat precizează că, "la propunerea Ministerului Apărării Naţionale, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării analizează şi hotărăşte, până la data de 30 iunie a fiecărui an, forţele şi mijloacele ce pot fi puse la dispoziţie în anul următor". Prin urmare, miza nu era de fapt siguranţa militarilor români din Irak, realitate demonstrată tocmai de caracterul spontan al deciziei. Nimeni nu s-a gândit o clipă la lege sau la oameni, dovadă că, la 29 iunie, nu fusese stabilită încă nici o şedinţă a CSAT. Atât Cotroceniul, cât şi Palatul Victoria au ignorat total termenul limită şi nu e greu de presupus că o astfel de reuniune nici nu ar fi avut loc, dacă liberalii nu s-ar fi găsit într-o situaţie disperată. Drept dovadă, la 20 iunie, ministrul de Externe Mihai Ungureanu afirma, la Roma, că autorităţile de la Bucureşti nu au luat nici o decizie privind retragerea trupelor din Irak şi nu au această intenţie în perioada următoare. Astfel, Tăriceanu l-a transformat pe Atanasiu în paratrăznetul mâniei prezidenţiale, chiar dacă amândoi au semnat documentul înaintat CSAT. Şeful statului nu a avut ce face şi a convocat pentru a doua zi CSAT, unde propunerea liberală nu a avut sorţi de izbândă. A eşuat şi tactica lui Tăriceanu de a paria pe emoţia vie a opiniei publice, inflamată de decesul militarului român, survenit la 20 iunie, în Afganistan. În mod paradoxal, Atanasiu a mai fost abandonat o dată de liberali tocmai prin încăpăţânarea cu care aceştia l-au menţinut în funcţie. "Îl vom susţine până la ultimul cartuş", declara, de curând, George Scutaru, secretar al Comisiei de apărare din Camera Deputaţilor. Lăsându-l la vatră, liberalii i-ar fi făcut un serviciu, după cum şi-ar fi făcut lor înşile un serviciu. Pentru că, în al doilea rând, Atanasiu a fost victima propriei incompetenţe. Declaraţiile sale aiuritoare, lipsa de sprijin în propriul minister, antipatia pe care şi-a atras-o din partea militarilor de carieră sunt de notorietate. Naivitatea sa e demonstrată, de pildă, de iluzia că trimiţând telegrame ataşaţilor militari români, la 29 iunie, ar putea să îi forţeze mâna preşedintelui. În sfârşit, este ciudat că şeful statului, care promite în general că merge "până la capăt", a evitat să-l suspende. Or, în raport cu gravitatea faptelor pe care le-ar fi constatat comisia de la Cotroceni, suspendarea era o măsură firească. Dacă Atanasiu ar fi ordonat Direcţiei Generale de Informaţii a Armatei să-i spioneze pe unii membri ai Administraţiei prezidenţiale, nu trebuia lăsat în funcţie, nimic negarantând că nu va recidiva. În schimb, Traian Băsescu a jucat desăvârşit rolul cavalerului medieval care nu vrea să câştige o luptă fără onoare. I-a trimis ministrului Atanasiu sentinţa în plic, apoi l-a invitat la o cafea la Cotroceni, pentru a-i explica decizia. Nu pare stilul celui care spunea deunăzi "când o să aflaţi că am iertat pe cineva, să mă sunaţi!" Imediat după aflarea hotărârii, vicepreşedintele PD Ioan Oltean a afirmat că Atanasiu ar trebui să fie suspendat din funcţie, iar "în rest, rămâne Guvernul să aprecieze şi Partidul Naţional Liberal". Aşadar, nimic mai frumos decât să-l vezi pe Atanasiu în faţa plutonului de execuţie. Mai ales dacă acesta va fi format din liberali.