Privind la viitorii candidaţi în bătălia pentru prezidenţiale, Traian Băsescu îşi poate freca mâinile cu satisfacţie. Toţi laolaltă fac cât unul bun.

Crin Antonescu în afară de suportul trusturilor media şi de o anumită simpatie în pătura urbană mai subţire intelectual, nu prezintă atuuri de forţă în această luptă. Să nu uităm că se află de douăzeci de ani în politică, perioadă pe care a trecut-o fără realizări semnificative. Singurele sale evidenţieri sunt la nivel de discurs. Pe lângă dezavantajele de ordin personal, candidatul liberal nu beneficiază nici de forţa aparatului administrativ al PDL şi nici de o bună organizare precum cea a PSD. Din cauza aceasta puterea sa de penetrare în mediul rural va fi una scăzută. La acesta va contribui şi inaderenţa cu terenul manifestării populiste, pe care dacă nu calci nu câştigi alegeri, în România.
Din acest punct de vedere nici învinsul său la şefia PNL, Călin Popescu Tăriceanu nu ar fi avut charisma necesară pentru a seduce votanţii din mediul rural, dar fostul premier măcar avea avantajul faptelor, fiind perceput de cei mulţi drept cel care a mărit pensiile. Mergând pe firul acestei comparaţii putem afirma că imaginea sa de veteran în lupta cu Traian Băsescu, l-ar fi recomandat mai degrabă pe Tăriceanu, în competiţia prezidenţială. Ascendentul acestuia s-ar fi putut extinde şi asupra guvernului Boc, chiar dacă misiunea actualului cabinet este îngreunată de criză. Însă opinia publică nu este dispusă la circumstanţe atenuante, omul simplu compară cum trăia acum doi ani şi cum o duce acum. Pe de altă parte, gafele guvernului Boc încep să facă uitate stângăciile foştilor miniştri liberali.
În ceea ce-l priveşte pe Mircea Geoană acesta nu poate emite pretenţii în faţa celui care i-a şi spus public că l-a ajutat să supravieţuiască politic aducându-l la putere, poziţia sa de contracandidat fiind astfel din start subminată.
Alteţa regală, Principele Radu Duda încearcă să meargă pe şina destul de îngustă a civilităţii, ca o contrapondere la populismul de bâlci. Şanse mici în faţa unui Traian Băsescu, politician ce mereu a dat senzaţia că este sus datorită forţei proprii, atâta timp cât mezalianţa regală este privită prin prisma parvenirii. Despre Radu Duda, preşedintele jucător s-a exprimat sec, la un moment dat, sugerând stigmatul public al parvenirii regale, "Mare prinţ, mare caracter!".
Opoziţia anti-Băsescu este una volatilă, iar indiferent cine va concura în turul doi cu actualul preşedinte nu va putea miza în întregime pe voturile celorlalţi doi. Acest fapt se datorează şi poziţiei duplicitare a PSD-ului. Pe lângă acest aspect, Traian Băsescu, prin discursul său, când naţionalist, când îngăduitor cu jelaniile liderilor maghiari, are toate şansele să ia şi voturile electoratului naţionalist PRM-PNG, cât şi a celui UDMR-ist. Performanţă rară, dar nu imposibilă pentru Traian Băsescu.

Dincolo de toate acestea, criza va afecta electoral pe toată lumea, dar în acelaşi timp cineva va şi beneficia de această conjunctură. Dintre toţi, Traian Băsescu pare cel mai adaptat unor asemenea momente, ajutat fiind şi de lipsa unei concurenţe reale.