Fără îndoială că în memoria colectivă a cititorilor noştri mai dăinuie încă zecile de declaraţii politice, propuneri şi iniţiative legislative sau cele peste o sută de interpelări, întrebări şi răspunsuri, o bună parte dintre ele mediatizate şi în coloanele cotidianului nostru, cu care s-a legitimat în faţa alegătorilor săi, la finele primului său mandat parlamentar, deputatul Cornel Popa. Nu întâmplător, cel mai activ parlamentar bihorean al legislaturii 2000-2004 a fost creditat de electorat cu un nou mandat de deputat, iar faptul că, de această dată, Partidul Naţional Liberal, pe listele căruia a candidat, este la guvernare, a reprezentat o nouă provocare pentru Cornel Popa. Nu-i uşor deloc să găseşti omul potrivit la locul potrivit când ştii că răspunzi, fie şi moral, pentru toate împlinirile şi eşecurile celui pe care l-ai recomandat. Tocmai de aceea merită aplaudată inspirata desemnare a prefectului de Bihor în persoana lui Ilie Bolojan, care a demonstrat, într-un an şi jumătate de mandat, că este cel mai eficient reprezentat al Guvernului în teritoriu dintre toţi predecesorii săi care s-au perindat la cârma Prefecturii. Chiar dacă numărul interpelărilor parlamentare din actuala legislatură este mai redus faţă de precenta, deputatul bihorean are o la fel de bogată activitate politică şi legislativă. În plus, înţelegând că de la vorbe trebuie trecut la fapte, Cornel Popa a demonstrat alegătorilor săi că, spre deosebire de vechea guvernare, judeţul nostru nu a fost uitat de actuala putere politică. În cele 500 de zile de când Cabinetul Tăriceanu conduce România, Bihorul a fost vizitat de mai mulţi miniştri, secretari de stat sau înalţi demnitari decât în toţi cei 14 ani de după 1989. Să ne amintim doar de prezenţa la Oradea a ministrului Culturii, Mona Muscă, a ministrului Apărării, Teodor Atanasiu, prilej cu care, la insistenţele deputatului Cornel Popa, s-au obţinut acordurile de principiu pentru găzduirea în clădirile Garnizoanei a Muzeului Ţării Crişurilor, a Bibliotecii Judeţene, a altor instituţii ale căror sedii făceau obiectul revendicărilor confesionale. Nici Bogdan Olteanu nu a ocolit Bihorul, vizitându-l şi ca ministru pentru Relaţia cu Parlamentul şi mai apoi ca preşedinte al Camerei Deputaţilor. Tot datorită deputatului Cornel Popa, Bihorul îi este la fel de familiar ministrului Agriculturii, Gheorghe Flutur, ca şi Suceava, judeţul său natal, iar ministrul Sănătăţii cunoaşte deja pe dinafară problemele sistemului sanitar bihorean. Poate de aceea, aşa cum declara săptămâna trecută, cu ocazia ultimei - dar nu cea din urmă - vizite la Oradea, Bihorul va deveni un model de aplicare a reformei în sănătate. Desigur că toate aceste deziderate, fie că este vorba despre construcţia unui institut al inimii, a unui spital regional de urgenţă, a unui centru de oncologie sau de extinderea serviciului judeţean de ambulanţă ar fi greu de atins, fără un loby politic pe măsură. Şi nu este doar obligaţia deputatului Cornel Popa să se înhame la acest nou demers, ci a întregului grup parlamentar bihorean, deşi, voluntar cum îl ştim, nu se va da în lături nici de această dată. Aşa cum a făcut-o şi în anul 2001, când a reuşit să mobilizeze un întreg grup de iniţiativă, datorită căruia a prins viaţă proiectul Autostrăzii Transilvania, până la finalizarea căreia, indiferent dacă se va afla la putere sau în opoziţie, deputatul liberal nu are ce să "caute" acasă. Decât în compania premierului, a miniştrilor, a secretarilor de stat care, dacă tot au aflat că şi Bihorul figurează pe harta României, n-au cum să vină cu mâna goală...