Lunga vară fierbinte preelectorală e pe sfârşite, dar zarurile pentru alegerile generale de la toamnă sunt departe de a fi aruncate. Profitând de mahmureala care i-a cuprins pe concubinii din Alianţa DA după bairamul preluării unei bune hălci a administraţiei publice locale, PSD năduşeşte din greu bântuind în căutarea electoratului pierdut. O alergătură contraproductivă, în zig-zag, care seamănă mai mult cu fuga de glonţ decât cu un galop de sănătate. Dar cui îi mai arde de sănătate, când îi fuge pământul de sub picioare? Un cunoscut analist economic dădea publicităţii, zilele trecute, o estimare năucitoare: anual, 60 de miliarde de euro alunecă printre degetele statului român, dispărând fără urmă atât în găurile negre ale economiei româneşti, cât şi în baierele pungilor economiei subterane. Evaziunea fiscală, transferurile de capital în afara graniţelor ţării, criminalitatea economico-financiară, deturnările de fonduri publice, privatizările frauduloase sunt tot atâtea pietre de moară, dar nu singurele!, la grumazul contribuabilului român, ridicat din patru în patru ani, ca într-un ritual masonic, la rang de alegător. Ar fi interesant de cercetat care a fost contribuţia fiecărui judeţ în parte, şi implicit a Bihorului, la acest veritabil atentat la siguranţa naţională, devalizarea banului public având deja campionii săi incontestabili, dar şi protectori pe măsură. Bazele dezvoltării economiei paralele, scutită de ochii indiscreţi ai fiscului, s-au pus încă în primii ani ai democraţiei originale, începând cu puzderia de consignaţii în care s-au spălat primele milioane de dolari, continuând cu jocurile de întrajutorare care au falit economiile credulilor, cantonându-se apoi în jurul liniilor clandestine de îmbuteliat alcool şi culminând cu staţiile de distribuţie a kerosenului din zona de frontieră. Abia după ce au dat cu capul de pragul uşii celulei arestului preventiv, beneficiarii fabuloaselor câştiguri au aflat că economia subterană nu poate merge decât mână în mână cu politica, drept pentru care astăzi unii pozează în persoane onorabile, care se freacă pe burtă cu mai marii zilei, dacă nu sunt chiar ei unii dintre aceştia. Ce mai contează că o parte dintre ei sunt semi-analfabeţi care şi-au cumpărat, deopotrivă, diplome de bacalaureat, universitare, posturi în administraţia publică şi, aidoma prostului care dacă nu-i fudul, parcă nu e prost destul, acum râvnesc la imunitatea şi nemurirea parlamentară? Din acest motiv, singura şansă a PSD-ului de a ieşi din criza care îl macină, perseverând în demontarea mitului corupţiei fără corupţi, pare sortită eşecului, mai ales că debaronizarea de catifea din ajunul alegerilor locale nu a produs efectele scontate. Luările de poziţie ale societăţii civile şi recomandările cancelariilor internaţionale de limitare a corupţiei sunt încă ignorate de partidul de guvernământ, ai cărui lideri nu prididesc, însă, să-şi muleze discursul electoral pe portativul capitolelor de negociere, uitând că tocmai escaladarea acestui flagel ne va ţine la porţile Europei mulţi ani de-acum încolo. Spaima de a rămâne pe peronul cenuşiu al eternei candidaturi şi după ce şuieratul locomotivei integrării va anunţa plecarea de la linia una a, poate, ultimului tren nu poate fi risipită decât printr-un anunţ energic, difuzat prin staţiile de amplificare ale tuturor organizaţiilor PSD: "Impostorii care şi-au condus filialele la faliment electoral sunt rugaţi să coboare de pe liste!"...