După ce comisia prezidenţială condusă de Vladimir Tismăneanu va prezenta raportul de condamnare a comunismului, bunul-simţ ar impune înfiinţarea unei comisii pentru analiza perioadei de tranziţie şi pentru identificarea tuturor acelor personaje care au jucat un rol nefast în viaţa românilor de după 1989. Dacă ar fi consecvent cu sine însuşi, Traian Băsescu şi-ar asuma rolul istoric de a patrona şi acest demers. Gestul ar concretiza logica momentului electoral 2004 - războiul total cu „sistemul ticăloşit”. Din păcate, preşedintele se dovedeşte a fi, dincolo de gargara electorală, el însuşi, parte a sistemului pe care-l blamează şi acum cu atâta înverşunare. În ciuda discursurilor vehemente, în care, periodic, lansează acuze grave la adresa putreziciunii morale şi funcţionale care sufocă instituţiile statului, preşedintele se face complice tocmai cu această stare de lucruri, prin pasivitatea pe care o tolerează la nivel faptic. S-a îndreptat ceva din starea de lucruri denunţată acum doi ani în campania electorală? Răspunsul ni-l dă chiar Traian Băsescu. "Încă vedem structuri ale statului ticăloşit acţionând în viaţa de zi cu zi, încă ne jucăm cu infractori care ne scapă, încă avem tentaţia să răspundem la comenzi politice, încă există în instituţiile statului tentaţia de a se considera clanuri", acuza răspicat primul om în stat, nu mai departe de lunile trecute. De parcă ar fi lipsit dintre noi, prins cu diverse treburi, în timpul scurs de la victoria în alegeri, şi s-ar fi întors pentru a constata şocat că în lipsa lui nu s-a întâmplat nimic. Dar nu, preşedintele a fost aici, doar tocmai pentru calitatea lui de preşedinte-jucător, de politician prezent, activ, implicat a fost votat de popor. A inundat ecranele televizoarelor zi de zi, umilind tot ce se chema maestru al ratingului, arătând că se pricepe de minune să dicteze el însuşi ordinea de zi a clasei politice şi a populaţiei, ţinându-ne pe toţi, permanent în priză, cu ochii pe el ca pe butelie. Doar-doar va exploda şi va spulbera sistemul ticăloşit, întruchipat de Năstase şi de pesediştii lui. Timpul a dovedit, însă, o discrepanţă totală între vorbe şi fapte. Între grija pentru imaginea abil întreţinută şi dorinţa de a schimba efectiv ceva. Dovada cea mai elocventă o reprezintă atitudinea faţă de cei mai blamaţi exponenţi ai sistemului ticăloşit: baronii PSD. O bună parte dintre aceştia a sărit în barca PD-ului, în ciuda declaraţiilor categorice ale liderilor democraţi privind închiderea porţilor în faţa celor care ar vrea să se apropie de mierea Puterii pe uşa din dos. O altă parte, constituită în pretinse grupuri de reflecţie întru modernizarea PSD, întreţine legături strânse cu partidul prezidenţial, care s-ar putea concretiza într-o reunire de forţe reciproc avantajoasă, la momentul potrivit. Numirea unui pesedist în fruntea SRI este doar un semn al unor relaţii clădite pe o încredere suficient de solidă încât a fost în stare să genereze o astfel de mişcare. De altfel, aservirea serviciilor secrete, alături de subordonarea presei şi dinamitarea celorlalte partide se înscrie într-o spirală, fără precedent la noi, a poftei de putere. Nu în ultimul rând, sponsorii fostului partid de guvernământ, beneficiarii contractelor acordate ani în şir pe sprânceană, au devenit peste noapte cotizanţii de bază ai noului partid-stat şi executanţii preferaţi pentru generoasele contracte de lucrări publice. În aceste condiţii, se naşte întrebarea: cine sunt mai ticăloşi, atotputernicii de ieri, azi târâţi prin faţa procurorilor, sau cei care i-au pus la zid numai pentru a le lua locul şi pentru a se dedulci la aceleaşi metehne, perpetuând, astfel, în mod iresponsabil, un sistem cu desăvârşire infect? Răspunsul, de fapt, nu contează, câtă vreme dom’ preşedinte continuă să ţină cu însufleţire spatele baronilor ce cresc în umbra sa, vituperând împotriva sistemului ticăloşit. Din mult aşteptata explozie a rămas numai un fâs. Iar factura dezamăgirii n-o vor plăti, nici de această dată, baronii, care, au demonstrat dacă mai era nevoie că aşa cum nici banii nu au miros, nici ei nu au culoare politică…