Probabil că mai la începuturile istoriei noastre, pe aceste meleaguri sau în vremuri de calamităţi prelungite, invazii şi războaie, câmpiile patriei au fost acoperite de lanuri de bălării, ca şi acum. Le poţi vedea din maşină sau din tren, pentru că din satelit nu cred că se poate distinge floarea soarelui de floarea ţigăncii.

Speciile de buruieni, cu un colorit agresiv şi sălbatic, sufocă nu numai câmpia, dar năpădesc şi drumurile, satele şi cătunele îmbătrânite şi tot mai părăsite, ori de către bătrâni, ori de urmaşii plecaţi să muncească pe plantaţii străine. Lanurile de bălării strangulează şoselele naţionale şi se urcă pe traversele şi şinele îmbătrânite. Un pustiu de western te înconjoară. Adevăratele păduri au fost tăiate şi vândute pe nimic străinilor, iar în locul lor are loc o reîmpădurire naturală, lăstărişuri ce sunt adevărate raiuri pentru sălbăticiuni. O paragină generalizată sufocată de gunoaie, aceasta este senzaţia pe care ţi-o provoacă tot ce ne înconjoară. Solul românesc se odihneşte, iar alimentele se scumpesc. Preţurile alimentelor cresc vertiginos, din pricina culturilor de bio-combustibili, iar pământul românesc se deşertifică fără să mai producă nimic. Să ai un asemenea sol fertil şi să nu-l cultivi e mai mult decât o prostie, e chiar o nesimţire crasă. Agricultura românească zace în lanul de bălării cu complicitatea unui stat, care nu oferă nicio soluţie acestei crize. Bieţii ţărani îmbătrâniţi nu mai sunt în stare să-şi cultive pământul, iar fermierul român nu se poate naşte din buruienile care acoperă pământurile. În acest sens ar trebui să existe o iniţiativă şi o strategie a statului de-a cumpăra pământul de la bieţii ţărani neputincioşi în a-l mai lucra, de-a organiza şi chiar de-a subvenţiona agricultura. Din păcate, bălăriile n-au năpădit doar pământurile ţării. Ele acoperă şi clasa politică de la noi, care se pregăteşte să anestezieze, în următoarea campanie, o populaţie tot mai debusolată, din care cei care n-au emigrat încă spre alte zări se complac să aleagă aceeaşi conducători dispuşi să îngroape România într-un lan de bălării. Cine sunt aceştia de fapt? Nişte incompetenţi, corupţi până-n măduva oaselor, împărţiţi în găşti, aşa-zise partide, ba de stânga, ba de dreapta, schimbând doctrinele după cum bate vântul, care nu au decât o singura miză, lupta pentru ciolan. I-aţi văzut în alegerile locale şi, acum, în prag de alegeri parlamentare, agresându-vă cu promisiuni populiste: salarii şi pensii dublate, medicamente, călătorii în jurul lumii, case, drumuri, poduri. Toţi sunt de stânga acum, în prag de alegeri, şi adoptă discursul populist, după care, ajungând la putere, plesnesc de aroganţă. Aşa-zisa revoluţie, la care au murit o grămadă de "proşti", crezând că e revoluţie, formal trebuia să însemne democraţie şi libertate, deci puterea poporului.

Dar poporul e mai dezbinat ca oricând, n-are nicio putere să se revolte, şi-o va lua în continuare peste bot, tot o dată la patru ani. În ritmul acesta, vom continua să ne învârtim, în sensul giratoriu obligatoriu al unei istorii prăbuşite în propria neputinţă. Continuând aşa, România se scufundă lent, dar sigur într-o anistorie a mileniului trei. Oare definitiv?