"Cina cea de taină" a filialelor din Transilvania şi Banat ale PSD, organizată la începutul acestei săptămâni, la Cluj-Napoca a avut în meniu, ca desert, bomboana de pe coliva social-democraţiei româneşti. Sub genericul "Reformare, reformare, dar să ştim şi noi", marii perdanţi ai alegerilor parlamentare au ajuns la concluzia că amarul înfrângerii nu poate fi dres decât cu o gură de sânge proaspăt. Preferabil, de bolşevic bătrân, sărac şi cinstit... La fel ca nepoţii mercantili, care preferă s-o ţină pe bunica înţepenită la fereastră până vine poştaşul cu ultima pensie, decât s-o conducă, creştineşte, la loc cu verdeaţă şi fără întristare, nici epigonii lui Ion Iliescu n-au catadicsit să-i cânte prohodul înaintea retragerii fără torţe din seara de 12 decembrie 2004. Chiar dacă prin vădita susţinere (pre)electorală a formaţiunii pe care însuşi a fondat-o în urmă cu 15 ani, Ion Iliescu s-a expus necuvenit atât oprobiului public, cât şi criticilor opoziţiei de la acea vreme, care nu au întârziat să sancţioneze asumarea frauduloasă a sintagmei de "preşedinte al tuturor românilor", gestul său a fost interpretat şi încurajat de mulţi dintre camarazii săi politici drept unul firesc şi necesar, ca al unuia care nu mai are ce pierde. Miza acestui partizanat trebuia însă să se constituie într-un important capital postelectoral pentru Ion Iliescu, pretendentul de drept la preşedinţia PSD, iar cei care au sesizat neverosimilul ameninţător al acestei situaţii au fost chiar primii care şi-au simţit periclitate poziţiile. Iată de ce, recenta întâlnire a liderilor filialelor social-democrate din Transilvania şi Banat nu a fost nici întâmplătoare, nici gratuită. Peste câteva săptămâni, plenul Congresului Partidului Social Democrat va credita o nouă conducere şi o nouă strategie politică pentru următorii şi incomozii ani de opoziţie. După modelul deja consacrat al reuniunii zonale de la Cluj, vor fi invitaţi la meeting-uri similare liderii filialelor din Moldova, Muntenia, Oltenia, Dobrogea. Fără îndoială că locotenenţii lui Năstase vor încerca şi cu aceste ocazii să îmbete audienţa cu apă rece şi să dreagă busuiocul eşecului electoral din 2004, atribuindu-şi cu aroganţă meritul statistic de a fi obţinut după patru ani de guvernare acelaşi număr de voturi ca şi la preluarea mandatului, uitând că erodarea la guvernare e mai puţin dramatică decât erodarea în afara ei. Or, abandonându-l doar pe Ion Iliescu la stâlpul infamiei tuturor neîmplinirilor politice ale PSD, fără să-şi asume înşişi managementul defectuos al guvernării şi nerealizarea indicatorilor de performanţă stabiliţi în campania electorală, artizanii noii sale configuraţii îşi îndreaptă partidul spre o masă critică a pierderii autorităţii interne de pe care mai lipseşte doar coliva a cărei bomboană au ronţăit-o deunăzi, la Cluj-Napoca, liderii filialelor social-democrate din Transilvania şi Banat. *deal- afacere, tranzacţie (lb.engl.)