Că România este o ţară nevertebrată devine din ce în ce mai clar. Condusă de un politician meduză, ca Traian Băsescu, nici n-ar putea fi altfel. Să ajungi să fii un preşedinte cu o popularitatea imensă, să faci băi de mulţime şi să mai fii şi considerat mare lider politic, tu, cel care atunci când vine preşedintele Ungariei, la tine-n ţară şi vorbeşte pe şleau despre oportunitatea autonomiei Ţinutului Secuiesc, te freci ca un motan de picioarele omologului, dând-o din colţ în perete, ei bine, asta numai în România se poate întâmpla.

Ţara pidosniciilor de tot felul. Băsescu îşi pierde orice forţă politică şi toată alura lui de lup de mare se duce pe apa sâmbetei, atunci când omologul său maghiar îl jigneşte şi pe el, şi o ţară întreagă, vorbind de autonomia Ţinutului Secuiesc, în calitate de oaspete pe teritoriul României. La o asemenea neruşinare şi sfidare venită din partea acestui musafir, gazda trebuia să trântească uşa. Dar, în situaţii de genul acesta, Băsescu nu mai este bărbat, ci se face mic şi gârbovit, trădându-şi micimea personalităţii şi ascunzându-se după hăhăiala lui de bodegă. Aceste situaţii developează portretul adevărat al celui ce pozează în marele Zeus. Vânător de mize mici, ins fără anvergură intelectuală şi morală, lipsit de o conştiinţă istorică, adus de reflux pe nisipul mâlos al politicii româneşti. Dar, după ce pleacă liderul ungar la el acasă, Băsescu se poate da jos de pe măgarul pe care a stat la întâlnirea cu preşedintele vecin şi poate pleca din nou la luptă, cu Guvernul, cu presa sau cu caii verzi de pe pereţii DNA-ului. Traian Băsescu, nu se simte acasă decât acolo unde îşi poate ataca duşmanii politici. A făcut-o şi la Miercurea Ciuc, când a reproşat Guvernului că n-a întreprins nimic în sensul autonomiei, precizând că aceasta ar fi sarcina viitorului Guvern. Toate acestea coroborate cu gestul de-a promulga aberanta lege a salariilor profesorilor, iar mai nou indicând chiar măriri salariale şi pentru cei din sănătate, definesc ţelu` lui Băselu`. Şi anume important este să intre Guvernul în criză, în rest dă-o dracu de criză economică, de integritate teritorială sau de luptă anti-corupţie.
Acest personaj are toate şansele să mai obţină un mandat, pentru că nu-i aşa, e iubit de popor, cu multă inconştienţă, că doar dragostea e oarbă. Nimic din ceea ce face sau mai bine zis nu face Traian Băsescu nu are ca scop interesul celor mulţi. Aşa că este de-a dreptul incredibil cum se poate ca într-o ţară, care cică mai nou e şi europeană, un om să nu facă nimic şi să rămână în topul preferinţelor. Măcar în cazul lui Emil Constantinescu am putut vorbi de-o incompetenţă sinceră. De aici putem trage concluzia că românii nu amendează incompetenţa, ci sinceritatea. Minciuna te menţine-n România la putere mult şi bine. Iar din punctul acesta de vedere Traian Băsescu are tot viitorul în faţă.

Parafrazându-l pe Grigore Ureche, am putea spune că Băsescu este şi mic la stat, dar şi la sfat, ba chiar mai mult decât atât, uneori pare mai mic decât Boc.