Mona Muscă tăind ceapă, Mona Muscă discutând cu nevoiaşii la metrou, Mona Muscă sărutându-şi soţul la întoarcerea acasă, Mona Muscă vorbind ferm cu subordonaţii, care acum sunt trişti că îi părăseşte, Mona Muscă - femeia cu principii, asta li se oferă românilor la televizor de două zile. Femeia-politician, model pentru românce, care îşi doresc să fie ca ea, a fost subiectul celei mai noi telenovele servită românilor la finalul unei crize politice, care a marcat România mai mult de două săptămâni. Tăriceanu ba şi-a dat demisia, ba şi-a retras-o, dar iată că a venit Mona Muscă, femeia cu principii, care demisionează în locul său, după ce a votat împotriva premierului la ultima şedinţă a conducerii PNL. Astfel, Mona Muscă dovedeşte că este un "bărbat politic", iar Tăriceanu nu, este concluzia simplistă şi de aici începe telenovela, cu lacrimi la Ministerul Culturii şi cu număratul minutelor de ministeriat în direct la posturile de televiziune. De fapt, filmul era deja montat din anii trecuţi, când Mona Muscă, deşi era în băncile opoziţiei, a fost filmată şi fotografiată, cu voia sa, în toate ipostazele vieţii politice şi private. Mai mult, Mona Muscă a avut un pictorial în revista "Plai cu boi", în care era îmbrăcată doar cu un prosop. În paralel, Mona Muscă şi-a construit imaginea de om politic implicat în Alianţa PNL-PD, a punctat la toate dezbaterile televizate prin intervenţii clare şi ferme, a condus un minister timp de şase luni, reuşind să iniţieze reforme şi chiar a participat efectiv la stingerea incendiului de la Operetă. Ea este poate un model în România pentru imaginea publică a politicienilor, iar gestul demisiei îi completează şi îi întăreşte această imagine. Mediatizarea intensă a demisiei a fost tocmai rezultatul construcţiei de imagine publică. Mona Muscă a trebuit să facă acum gesturi minime - explicaţii privind demisia şi o întâlnire cu subordonaţii la minister, dar a beneficiat de toată construcţia de imagine anterioară, ziariştii înghesuindu-se să îi ia declaraţii şi să o filmeze. De acum, Mona Muscă poate vorbi cu autoritatea politicianului cu principii despre guvernare, despre Alianţa PNL-PD, despre orice problemă politică în general. Ea se va adresa tot timpul de la un etaj superior al politicii, având la bază un gest unanim apreciat, acela de a demisiona pentru un principiu, pe care n-a putut să-l facă nici un alt politician până acum. Din contră, miniştri slab pregătiţi profesional, ineficienţi, care au furat sau care au adus mari prejudicii partidelor lor s-au legat strâns de scaune şi nu s-au dat la o parte decât după scandaluri publice. Dacă rolul său în Alianţa PNL-PD s-ar fi încheiat aici, Mona Muscă şi-ar fi dat demisia discret. Dar, pe lângă principii, demisia are şi alte resorturi: susţinerea lui Theodor Stolojan şi schimbări în PNL. Mona Muscă nu este în postura politicianului nemulţumit de şeful său de partid şi de guvern, care pleacă şi lasă totul baltă. Ea vrea altceva decât Tăriceanu: pe Stolojan şi alegeri anticipate. De acum, poate să critice nestigherită Guvernul, nemaifiind implicată şi să coaguleze un grup în PNL, liantul fiind autoritatea pe care o are. De aceea, demisia Monei Muscă trebuie privită şi ca o piesă în jocul politic din PNL, de care consilierul prezidenţial Theodor Stolojan şi Palatul Cotroceni nu sunt complet străini. Mona Muscă este departe de a-şi fi încheiat cariera politică, ba chiar aceasta va lua o nouă turnură. Telenovela demisiei Monei Muscă trebuie privită cu circumspecţie, pentru că ar mai putea urma câteva episoade.