Ceea ce se întâmplă cu listele uninominale pare a fi aidoma poveştii "Muzicanţii din Bremen", în care un măgar, un câine şi alte animale sar pârleazul şi se hotărăsc să devină muzicanţi. Diferenţa este că muzicanţii există deja, doar că ei vor să devină senatori şi deputaţi. Cei care vor ajunge la cameră se vor putea axa pe muzică de cameră, că la Senat, divertismentul politic va fi asigurat de Floooooorin Călinescuuuuuu. Avem aproape toate genurile muzicale reprezentate, de la folk, la pop şi până la muzică populară sau clasică.
Dacă vor ajunge în Parlament, vă vor încânta auzul de la microfonul Parlamentului: Luminiţa Anghel, Victor Socaciu, Nicolae Furdui Iancu, Mihai Pocorschi şi mulţi alţii. Cu alte cuvinte, ne vor ţiui urechile la toţi. Dar să nu-i uităm şi pe oamenii de fotbal, care probabil că pleacă la acest meci electoral cu deviza că balonul este rotund, iar dacă vor pierde, vor putea spune că adversarul şi-a dorit mai mult victoria. Gigi Becali, Anghel Iordănescu, Laurenţiu Reghecampf, Helmuth Duckadam, Ion Crăciunescu, Cristian Ţopescu, ce va putea comenta miuţa care se va-ncinge pe holurile parlamentului. Deocamdată există patron de fotbal, antrenor, arbitru, jucători şi comentator. Lipsesc şefii de galerie ca să avem şi peluza Parlamentului. Se va putea turna oricând şi un film cu Sergiu Nicolaescu, Mircea Diaconu, Ion Dichiseanu, Szobi Cseh (o să vedem şi cascadorii politice) şi, din nou, Florin Călinescu.
Aceasta este partea mai amuzantă, un fel de haz de necaz, partea mai serioasă este că, urmărind aceste liste ale uninominalului, observăm că, pe lângă unii barosani, pentru care efortul financiar de campanie este un chilipir, sunt foarte mulţi cei care au fost momiţi de partide să intre-n lupta electorală şi care acum, în prag de campanie, îşi vor da seama că vor trebui să bage mâna-n buzunar mult mai adânc decât şi-ar fi imaginat. După unele cifre aproximative, cheltuielile minime de campanie s-ar putea cifra la suma de 45.000 de euro, iar cele maxime depăşind 100.000 de euro. Aici e aici. Până acum, toate bune şi frumoase, avem uninominal, avem vedete candidaţi, o să fie o cântare continuă pe perioada campaniei, dar pe banii cui? Acesta este testul pe care-l va pica cu brio acest sistem de vot semiuninominal. Mulţi dintre candidaţi nu sunt pregătiţi financiar pentru un asemenea sistem de vot, mai ales în contextul în care electoratul românesc a ajuns să întindă mâna vreunui politician, doar în speranţa că-i va pica ceva-n palmă. Bineînţeles că acest impas va putea fi depăşit în momentul în care va interveni maşinăria de partid, ce va găsi o soluţie până la urmă, nu ne îndoim de acest lucru.

Banii negri abia aşteaptă albirea cu prilejul acestei campanii. Mulţi privaţi vor cotiza, pentru că, să nu uităm, trăim în ţara licitaţiilor, iar România întreagă este scoasă la licitaţie. Lucrările de execuţie publică îşi aşteaptă clientela politică. Partidul câştigător la aceste alegeri parlamentare îşi va putea mulţumi ulterior generoşii sponsori. Nimic nou sub soare. Iar alegătorii, după ce-şi vor consuma pomenile electorale, vor putea din nou să înjure guvernul, timp de patru ani, tot de pomană.