Una dintre ultimele analize pe plan european a platformei "Oxford Analytica" s-a ocupat de schimbările politice din România, de viitorul lui Victor Ponta în politica românească, dar şi de ce-l aşteaptă pe Klaus Iohannis, preşedintele ales, când va prelua funcţia pe 21 decembrie.

Prin evaluarea zilnică a ultimelor evenimente din lume, la nivel politic sau economic, cercetările academice "Oxford Analytica" oferă predicţii şi ghiduri de calitate privind impactul evenimentelor lumii. Pe plan european, de Ziua Naţională a României, platforma a ales să-l analizeze, din punct de vedere politic, pe Victor Ponta şi să încerce să prevadă ce-i rezervă viitorul premierului României, mai ales după pierderea alegerilor, dar şi în colaborarea cu Klaus Iohannis, preşedintele ales.

Prim-ministrul Victor Ponta a anunţat pe 27 noiembrie că intenţionează să rămână în funcţie, după demisiile şi concedierile din partid. Înfrângerea liderului social-democraţilor (PSD) în alegerile prezidenţiale din România a răsturnat planurile pentru o dominaţie a partidului în instituţiile de guvernământ, încep analiştii "The Oxford Analytica" în materialul despre noua tendinţă politică din România.

 

Impactul "Iohannis"

Un procent mare, de 64%, şi mobilizarea votanţilor din diaspora au adus o victorie clară "outsiderului" Klaus Iohannis. Ameninţările că investigaţiile corupţilor de nivel înalt vor fi oprite se vor diminua. Împărţirea puterii ar putea îmbunătăţi calitatea Guvernului după ce Ponta a avut rezultate atât de slabe în alegeri. România ar putea fi văzută ca un partener de încredere şi pe termen lung de aliaţii occidentali, şi asta mulţumită lui Iohannis.

Victor Ponta trebuie să implementeze bugetul pentru 2015, mai ales după ce a cheltuit foarte mult în cursa electorală. Atâta vreme cât baronii locali ai partidului rămân loiali, e posibil ca Ponta să reuşească să respingă încercările de îndepărtare făcute de veteranii PSD. Preşedintele ales va avea nevoie să decidă dacă va fi o figură nepartizană, numind personal cu experienţă din rândurile PSD, sau dacă va continua să se identifice cu partidele de centru dreapta.

 

Eşecul Ponta - uşurare occidentală

Scrisorile de felicitare şi telefoanele către Iohannis făcute de liderii unor state occidentale importante arată uşurarea pe care o resimt Washingtonul şi majoritatea capitalelor europene când au auzit de înfrângerea lui Ponta. Amintirile despre suspendarea preşedintelui în exerciţiu din 2012 erau încă proaspete pentru Vest. Realizările lui Iohannis ca primar al Sibiului, din 2000, au dat speranţe că va fi mult mai capabil în această nouă poziţie. Vizita sa din Moldova, înaintea unor alegeri parlamentare cruciale de acolo, este văzută ca pe un semn că este gata să susţină valorile liberal-democratice atunci când acestea sunt ameninţate. O vizită la Washington înainte de a fi pus în funcţie indică şi că este văzut ca un jucător regional NATO capabil care nu va cădea în orbita Rusiei atât de volatile (spre deosebire de liderii câtorva vecini ai României). Forţa principală a lui Iohannis stă în relaţiile externe şi în securitate. Iohannis pare un om predictibil şi cu un stil modest de conducere. Totuşi, pe 29 noiembrie, el a solicitat ca oricine găsit vinovat de împiedicarea procesului electoral să suporte pedepsele legale. Acest lucru sugerează că îi va fi greu să coabiteze cu Ponta, care acum se confruntă cu acuzaţii de malpraxis electoral. Într-o campanie prezidenţială înverşunată, Ponta l-a numit pe Iohannis un provincial fără experienţă, complet nefamiliarizat cu politica naţională.

 

Combaterea corupţiei

Cea mai sensibilă problemă dintre Ponta şi Iohannis e posibil să fie sistemul juridic. Pe 18 noiembrie, într-o confruntare de putere, Iohannis a convins Parlamentul dominat de PSD să renunţe la o lege a amnistiei care ar oferi multor figuri ale elitei, aflate în închisoare din cauza corupţiei, eliberarea înainte de vreme. Ponta se plânge de multă vreme de o "vânătoare de vrăjitoare" realizată de oficialii Justiţiei împotriva partidului şi aliaţilor săi şi orchestrată de preşedintele în funcţie, Traian Băsescu. Şi totuşi, numeroase figuri ale opoziţiei au fost condamnate pentru corupţie sau se confruntă cu acuzaţii serioase. Chiar fratele lui Băsescu se află în arest din iulie. În octombrie, chiar dacă sondajele îl indicau câştigător pe Ponta, figuri proeminente din partidul său şi din opoziţie au fost reţinute şi interogate privind un caz de fraudă care, susţine presa, ar fi costat statul sute de milioane de euro.

Aliaţi dubioşi în Guvern

Aşteptările privind victoria lui Ponta şi ocuparea fotoliului prezidenţial au fost înnăbuşite. Existau îngrijorări despre faptul că Ponta, ca preşedinte, ar revitaliza tradiţiile autoritare ale ţării şi că s-ar fi comportat ca un om ce nu poate fi tras la răspundere. Aceste temeri poate că au fost exagerate. Dar stilul executiv al lui Ponta câteodată a fost aleatoriu şi haotic. Schimbări majore, chiar şi cele de pe urma cărora beneficia PSD, cum ar fi descentralizarea puterii, au fost amânate. Ponta a avut numeroase ministere, iar aliaţii cheie din Guvern sunt afacerişti ce uneori afişează nu doar un standard etic scăzut, dar şi o incompetenţă evidentă. Oficialii de stat de la nivel central şi-au arătat deseori teama de PSD, iar presa a fost informată cu regularitate de mişcările clandestine ale partidului.

 

Atac la lider în partid

Ponta se confruntă cu o provocare din partea veteranilor PSD care ar putea fi susţinuţi la rândul lor de nou-numiţii în stafful lui Iohannis. Atâta vreme cât Ponta se poate asigura că baronii locali, care domină consiliile judeţene din sudul subdezvoltat şi estul ţării, sunt finanţaţi de stat şi lăsaţi să conducă în pace (deseori într-o manieră arbitrară), poate rămâne încă la putere. Totuşi, de când a devenit prim-ministru în aprilie 2012, el a fost incapabil să reducă investigaţiile criminale despre abuzuri de putere şocante la nivel local. Pe 28 noiembrie, un membru senior al PSD, expulzat din partid cu câteva zile înainte, a declarat că Ponta a fost cel responsabil de haosul din diaspora când numeroşi români nu au putut să voteze. Procurorii investighează deja frauda electorală, iar această măsură e posibil să forţeze plecarea lui Ponta de la putere.

O nouă opoziţie

Statusul slăbit al opoziţiei este ceva normal pentru Ponta şi PSD. Ani întregi de certuri şi multiple coaliţii au condus la o debandadă în cazul alegerilor parlamentare din 2012. În noiembrie, cei doi principali componenţi ai dreptei s-au unit sub egida Partidului Naţional Liberal (PNL). Totuşi, PNL duce lipsă de un program orientat spre corectarea anilor de neglijare şi de conducerea proastă a statului,dar şi de membrii cu aptitudini şi experimentaţi. Profilul multor figuri din PNL corespunde prea bine cu norma PSD. Îngrijorarea unor observatori este că prea mulţi îşi doresc întoarcerea la guvernare pentru a se bucura de un asemenea sistem.

 

O guvernare dificilă

Lui Ponta îi stă în caracter să caute o scuză şi să renunţe la funcţie înainte de vreme. Lipsa sa de interes în domeniul socio-economic este binecunoscută şi el poate spera ca amintirile despre momentele lipsite de glorie ale conducerii sale să fie date uitării, permiţându-i astfel o reîntoarcere pe scena politică. Iohannis s-ar confrunta în acest caz cu nominalizarea unui guvern având la îndemână un material nepromiţător. Sau altfel, s-ar confrunta cu o administraţie tehnocrată. Totuşi, acest scenariu pare foarte puţin probabil. Baronii locali nu ar aproba renunţarea la funcţii a PSD, mai ales că presiunile asupra lor se vor mări în acest caz. Mai mult, Constituţia ţării face extrem de dificilă asemenea alegeri anticipate, iar câţiva ani de guvernare slabă se pot întinde multă vreme de acum înainte.

 

Atenţie sporită pentru România

UE vede acum România ca pe o rară rază de speranţă într-o regiune unde problemele Bruxelles-ului sunt nenumărate. E posibil ca UE să mărească presiunile asupra lui Ponta pentru a îndepărta piedicile unei reforme demult necesare şi să-şi concentreze eforturile pe un proces legislativ economic de lungă durată. Şi totuşi, strategia de modernizare a UE pentru România a fost neîndemânatică şi nepotrivită condiţiilor de acolo. Ţara a primit, proporţional, mult mai puţine fonduri decât Polonia şi Ungaria. Anumite reglementări UE, în special deschiderea ţării către o competitivitate economică completă, au înnăbuşit industria locală. Ponta şi Iohannis ar putea colabora pentru o strategie UE personalizată, concentrându-se pe nevoile specifice ale ţării. Totuşi, cooperarea peste graniţele politice a fost, până acum, remarcabilă prin absenţa sa, conchid analiştii de la "The Oxford Analytica".