? Mărirea şi decăderea unui partid. PNŢ-CD a ajuns în situaţia de a „cerşi” la poarta PD. Cere locuri pe listele parlamentare în schimbul votului favorabil dat PD, în Biroul Politic al PPE. E o ruşine pentru creştin-democraţie să se înfrăţească în maniera aceasta cu un partid fără Dumnezeu. PD le va promite naivilor orice. După ce se va vedea cu sacii în căruţă, PD le va râde în nas ţărăniştilor. Hă, hă, hă! ? “Intrarea interzisă pentru Traian Băsescu!” Aşa ar trebui să se scrie pe toate porţile şcolilor din România. Prezenţa lui Băsescu în şcoli este mai dăunătoare decât drogurile. Frustrările din adolescenţă îl determină pe Băsescu să facă pe grozavul în faţa unor elevi care aşteaptă cu totul altceva de la preşedintele ţării lor, decât teribilisme ieftine. Nebăgat în seamă de nimeni, mic, urât şi mediocru, elevul Băsescu Traian, ajuns preşedintele României, îşi face în faţa elevilor un portret de şmecher, aşa cum ar fi vrut să pară în tinereţe. Din păcate, multora le place. Unora, însă, le place jazzul! ? Consiliera lui Băsescu, Adriana Săftoiu, încearcă să dreagă busuiocul după fiecare gafă a şefului său. Ea spune cu mândrie nedisimulată că Băsescu este original şi nu poate fi un preşedinte model. Eu cred că Băsescu nu poate fi preşedinte! Nici calităţile, nici comportamentul nu-l recomandă pentru cea mai înaltă demnitate în Stat. A ajuns aici “fortuit”. ? Parlamentul European pare a fi un miraj pentru politicienii români. Graba şi nerăbdarea de a organiza alegeri euro-parlamentare, trădează ambiţiile unora, cărora Parlamentul României li se pare prea puţin. Parlamentul European sună mai frumos! Este o prostie să organizezi asemenea alegeri până când România nu este primită în UE. Ce s-ar întâmpla dacă am alege euro-parlamentarii, iar România nu ar fi admisă în UE? “Reuşiţi” fără loc. ? La cât de “original” este Traian Băsescu şi la apetitul său pentru apariţii televizate, ne putem aştepta să-l vedem, în curând, şi la emisiunile “Trădaţi în dragoste” sau “Iartă-mă”, pe urmele Elenei Udrea. Nu s-ar mira nimeni. Ar fi ”original”. ? Ministrul Culturii, liberalul Adrian Iorgulescu, exagerează cu pretenţia verificării de către CNSAS a oamenilor de cultură sau cu denunţarea celor care au preaslăvit regimul comunist. Au fost, cu siguranţă, destui oameni de cultură care au colaborat cu Securitatea. Nu am nimic împotrivă să fie deconspiraţi. Cu ce ar schimba asta valoarea sau nonvaloarea operelor lor? Lucrurile ar trebui separate. Ei ar putea fi judecaţi ca oameni. Celor care au ridicat în slăvi regimul communist ce să le faci? Lumea îi ştie. E treaba fiecărui roman, dacă le mai citeşte cărţile, le ascultă muzica sau le priveşte tablourile. Chiar nu e treaba CNSAS! ? Cunosc cinismul lui Băsescu. Aştept ziua în care, după Mona Muscă, vor cădea şi alte “ muşte”, care acum roiesc în jurul lui. Nu ştiu cine. Poate fi Boc, Blaga, Videanu şi, de ce nu, Elena Udrea. ? Mona Muscă continuă să mintă. “O viaţă în minciună”, cum scria într-un editorial Gabriela Vrânceanu Firea. După ce CNSAS a dat verdictul de poliţie politică, cu un tupeu ieşit din comun, Musca bâzâie pe la toate televiziunile. Încercarea sa de a apărea spăşită, pocăită şi demnă îmi provoacă greaţă şi revoltă. În Timişoara studenţiei mele, frecventam o celebră cafenea, “populată” cu curve de lux, în căutare de italieni. Din plictiseală, intram de multe ori în vorbă cu ele, devenind fără să vreau confidentul lor. Unele încercau să se prezinte drept fecioare neprihănite. Cu tupeu, mult tupeu. Cu un asemenea tupeu încearcă şi Mona Muscă să ne convingă de moralitatea şi trecutul ei. Trambulina politică a Monei Muscă, împotriva aparenţelor, a fost patul. Ştiu ce spun. Şi nu sunt de felul meu misogin. ? Marko Bela şi-a pierdut uzul raţiunii. Pitorescul Gigi Becali, infuriat pe un arbitru de tuşă, a spus despre acesta: “ungur nenorocit” . Pentru limbajul lui Becali, pare ceva obişnuit. Reacţia lui Marko Bela a fost complet deplasată. Îl acuză pe Becali de instigare la ură naţională. E prea mult! Un preşedinte de partid şi vice prim-ministru nu ar trebui să dea atâta importanţă unui exces de limbaj. Sper să nu aibă ideea unei plângeri la Bruxelles.