Politicale la ordinea zilei
* Ioan Rus: o demisie la temelia regionalizării? Că-şi asumă rezultatele slabe, că nu vrea să mai candideze la Primărie, că s-ar dedica activităţii de vicepreşedinte al PSD la nivel naţional, că pregăteşte terenul pentru o nouă ofensivă a Grupului de la Cluj, că ar fi din cauza bolii, că vrea să creeze un partid regional în Ardeal... O singură demisie, o puzderie de interpretări... De unde se vede că stilul laconic are succes...
Cert e că Grupul de la Cluj a pierdut teren în 2007, fiecare din cei trei corifei ai săi făcând câte un pas înapoi în acest an. În care au demonstrat, încă o dată, că nu fac parte din specia celor ce câştigă voturi, oricâte teze modernist-regionaliste ar vehicula. Mi se pare nerealist că se vorbeşte de un partid regional în Ardealul care va rămâne naţionalist, adică alergic la orice idee de autonomie, oricât de raţionale ar putea fi argumentele, câtă vreme extremismul unguresc va fi hiperactiv. Vasile Dâncu detaliază ideea regionalizării: "descentralizarea şi regionalizarea politică sunt imperative pragmatice ale acestui timp (...) Aici este lupta noastră a ardelenilor, aici este sensul solidarităţii ardelene transpartinice". Şi mai zice dumnealui: "Vreu (sic! - n. n.) să ne reorganizăm comunităţile astfel încât limba, etnia sau religia să nu fie criterii pentru a ne diferenţia sau a vota unii contra altora. Proiectul este complicat şi paradoxal: vreau să facem o construcţie politică şi civică a normalităţii. Proiectul acesta este atât pentru anul în curs, dar şi pentru viitor, este sâmburele de speranţă care mă ţine încă agăţat de viaţa politică". De menţionat că şi printre obiectivele proaspăt creatului Partid Democrat-Liberal figurează "reorganizarea administrativ-teritorială a României prin înlocuirea judeţelor cu regiuni administrative în cadrul statului unitar descentralizat", semn că se încearcă impunerea temei în atenţia publicului. Şi totuşi nu cred că Ioan Rus a demisionat doar pentru a se dedica unui proiect aventurist, precum regionalizarea...
* Va fi Crin preşedinte? Crin Antonescu a anunţat, la începutul săptămânii, că ar putea candida din partea liberalilor la funcţia supremă în stat. Unii au zâmbit sceptic, uitând că, pe lângă un context favorabil, Antonescu are două calităţi pe care ceilalţi nu le au: e proaspăt şi matur, deopotrivă.
Candidatul PSD fie va fi Geoană, pe a cărui frunte scrie perdant pe veci, fie Năstase, care încă are un minus de imagine, din cauza circului la care a fost supus în ultimii trei ani, fie va fi altul, pentru care startul este deja ratat. Iată de ce un candidat al PNL - singurul partid ce-ar putea, în afară de PSD, să furnizeze un concurent serios pentru actualul preşedinte - are şanse să intre în turul II, fază din care ar fi susţinut de coaliţia anti-Băsescu...
* De ce zgândărim potaia de la Chişinău? Ce trebuia să facă România după expulzarea celor doi diplomaţi ai săi de la Chişinău? Cutuma cerea măsuri de retorsiune. Adică doi diplomaţi moldoveni expulzaţi. Altfel spus, gaz pe foc? Delicată situaţie, din care autorităţile noastre au ieşit inteligent. Deocamdată. Şeful diplomaţiei noastre a declarat că România nu doreşte să intre în logica războiului rece, ci intenţionează să suplimenteze numărul de burse pentru cetăţenii din Republica Moldova şi să faciliteze accesul lor pe piaţa muncii de la noi.
Dar care a fost motivul acestei escaladări a tensiunii între cele două maluri ale Prutului? Să nu uităm că pretextul expulzării a fost declaraţia ciudată a ambasadorului nostru, Filip Teodorescu, care a spus că România nu va semna Tratatul de bază cu Moldova, atâta timp cât moldovenii insistă să facă referire la "un fals istoric": delimitarea graniţelor de către URSS, în 1947. Ambasadorul a argumentat că Tratatul de la Paris, din 1947, referitor la graniţele dintre România şi URSS, stabileşte aceleaşi frontiere pe care URSS-ul le-a impus, practic, României în 1940.
Contestarea Tratatului de la Paris nu vizează, însă, doar modul în care a fost impusă frontiera estică a României. Pentru că Tratatul din 1947 consfinţea şi revenirea Transilvaniei de Nord între graniţele româneşti. Aşadar, ce contestăm? Nu de alta, dar s-ar putea să ne trezim cu bumerangul în cap...
Cert e că Grupul de la Cluj a pierdut teren în 2007, fiecare din cei trei corifei ai săi făcând câte un pas înapoi în acest an. În care au demonstrat, încă o dată, că nu fac parte din specia celor ce câştigă voturi, oricâte teze modernist-regionaliste ar vehicula. Mi se pare nerealist că se vorbeşte de un partid regional în Ardealul care va rămâne naţionalist, adică alergic la orice idee de autonomie, oricât de raţionale ar putea fi argumentele, câtă vreme extremismul unguresc va fi hiperactiv. Vasile Dâncu detaliază ideea regionalizării: "descentralizarea şi regionalizarea politică sunt imperative pragmatice ale acestui timp (...) Aici este lupta noastră a ardelenilor, aici este sensul solidarităţii ardelene transpartinice". Şi mai zice dumnealui: "Vreu (sic! - n. n.) să ne reorganizăm comunităţile astfel încât limba, etnia sau religia să nu fie criterii pentru a ne diferenţia sau a vota unii contra altora. Proiectul este complicat şi paradoxal: vreau să facem o construcţie politică şi civică a normalităţii. Proiectul acesta este atât pentru anul în curs, dar şi pentru viitor, este sâmburele de speranţă care mă ţine încă agăţat de viaţa politică". De menţionat că şi printre obiectivele proaspăt creatului Partid Democrat-Liberal figurează "reorganizarea administrativ-teritorială a României prin înlocuirea judeţelor cu regiuni administrative în cadrul statului unitar descentralizat", semn că se încearcă impunerea temei în atenţia publicului. Şi totuşi nu cred că Ioan Rus a demisionat doar pentru a se dedica unui proiect aventurist, precum regionalizarea...
* Va fi Crin preşedinte? Crin Antonescu a anunţat, la începutul săptămânii, că ar putea candida din partea liberalilor la funcţia supremă în stat. Unii au zâmbit sceptic, uitând că, pe lângă un context favorabil, Antonescu are două calităţi pe care ceilalţi nu le au: e proaspăt şi matur, deopotrivă.
Candidatul PSD fie va fi Geoană, pe a cărui frunte scrie perdant pe veci, fie Năstase, care încă are un minus de imagine, din cauza circului la care a fost supus în ultimii trei ani, fie va fi altul, pentru care startul este deja ratat. Iată de ce un candidat al PNL - singurul partid ce-ar putea, în afară de PSD, să furnizeze un concurent serios pentru actualul preşedinte - are şanse să intre în turul II, fază din care ar fi susţinut de coaliţia anti-Băsescu...
* De ce zgândărim potaia de la Chişinău? Ce trebuia să facă România după expulzarea celor doi diplomaţi ai săi de la Chişinău? Cutuma cerea măsuri de retorsiune. Adică doi diplomaţi moldoveni expulzaţi. Altfel spus, gaz pe foc? Delicată situaţie, din care autorităţile noastre au ieşit inteligent. Deocamdată. Şeful diplomaţiei noastre a declarat că România nu doreşte să intre în logica războiului rece, ci intenţionează să suplimenteze numărul de burse pentru cetăţenii din Republica Moldova şi să faciliteze accesul lor pe piaţa muncii de la noi.
Dar care a fost motivul acestei escaladări a tensiunii între cele două maluri ale Prutului? Să nu uităm că pretextul expulzării a fost declaraţia ciudată a ambasadorului nostru, Filip Teodorescu, care a spus că România nu va semna Tratatul de bază cu Moldova, atâta timp cât moldovenii insistă să facă referire la "un fals istoric": delimitarea graniţelor de către URSS, în 1947. Ambasadorul a argumentat că Tratatul de la Paris, din 1947, referitor la graniţele dintre România şi URSS, stabileşte aceleaşi frontiere pe care URSS-ul le-a impus, practic, României în 1940.
Contestarea Tratatului de la Paris nu vizează, însă, doar modul în care a fost impusă frontiera estică a României. Pentru că Tratatul din 1947 consfinţea şi revenirea Transilvaniei de Nord între graniţele româneşti. Aşadar, ce contestăm? Nu de alta, dar s-ar putea să ne trezim cu bumerangul în cap...
Comentarii
Nu există nici un comentariu.