Călin Popescu Tăriceanu se premiază singur la proba responsabilităţii, deşi a picat testele de luciditate politică după 2007. Ei, liberalii ajutaţi de PSD, au pus foc la temelia economiei şi statului de drept şi tot ei, când casa arde în flăcări, sting incendiul cu un jet de cifre apocaliptice. Liberalii profită la maxim de una dintre puţinele cedări populiste din partea PD-L aruncându-i în cârcă acuzaţii de cârdăşie cu PSD şi iresponsabilitate. Dar mizele sunt infinit mai mari. Tăriceanu îşi crează alibiuri în faţa dezastrului economic generat de el însuşi, amplificat de furtuna care a traversat Oceanul, mătură UE şi bate acum la uşa României.

Apocalipsa profeţită de Tăriceanu, născută din părinţi profesori, pare cam trasă de păr. De ce pentru ploaia de pomeni deja acordate s-au găsit bani, pentru pensionari oricând cu placere, iar pentru dascali nu? Dacă economia are performanţe fantastice, dacă a crescut atât de mult cum susţine şeful Guvernului, cum se face că salariile profesorilor odată mărite vor ucide elanul tigrului economic care este pe cale să devină România.
Adevărul e poate mai simplu: apocalipsa era deja aici şi s-a născut din părinţi PNL şi PSD. În faţa crizei internaţionale, tigrul românesc, costeliv şi cam leşinat, a răspuns cu un mieunat slab din care se înţelege doar că România a ajuns la fundul sacului. Însuşi Tăriceanu miaună către profesori, ştiind că nu poate conta pe voturile lor, un electorat disputat în principal de PSD şi PNL.
Prin urmare, premierul Tăriceanu pare dispus să facă orice ca să dovedească ţării ce Guvern responsabil conduce, în frunte cu ministrul educaţiei şi comportamentul său schizoid. De fapt, liberalii îşi creează acum alibiuri şi premisele unui nou discurs electoral: ei sunt cei care au construit solid, dovadă că, iată, se opun vitejeşte creşterilor salariale din sectorul bugetar, iar toţi ceilalţi vor fi responsabili pentru un eventual dezastru.
Răspunderea pentru cheltuilelile publice uriaşe deja angajate de Guvern, din cauza cărora Comisia Europeană a criticat constant Guvernul Tăriceanu, este deja transferată cu dibăcie în cârca celor acuzaţi astăzi că aruncă economia României înapoi în anii 90. De vină pentru cataclismul economic care urmează, amplificat de comportamentul iresponsabil al Guvenului, vor fi partidele din opoziţie, iar liberalii pozează deja în victimele lor.
Ca să dovedească că vorbeşte serios şi argumentat, premierul Tăriceanu contestă votul din Parlament la Curtea Constituţională, face apel la Traian Băsescu să nu promulge legea şi apelează la şeful BNR, Mugur Isărescu, să-i susţină argumentaţia economică.
Faptul că majorarea salariilor fusese votată în Parlament de către toate partidele, inclusiv de liberalii caracterizaţi astăzi drept singurii politicieni responsabili din România, devine un detaliu neimportant în cursa pentru fuga de răspundere. Tăriceanu îşi creeză o aură eroică, de luptător singuratic în razboi cu o armată de partide angajate meschin în campanie electorală, în stare să submineze interesele ţării. Premierul va folosi argumentul pretinsei responsabilităţi arătate în cazul profesorilor ca să şteargă urmele marilor acte de iresponsabilitate comise deja de liberali.
Din acest motiv, PD-L a greşit acceptând negocierea cu PSD pe tema creşterii salariilor profesorilor cu 50%. Le-a oferit liberalilor în mod nesperat posibilitatea de a transfera de pe umerii Guvernului în cârca opoziţiei vinovaţia pentru jumulirea bugetului în scopuri electorale.
De fapt, lucrurile sunt mai simple: PD-L s-a străduit să evite ca toate beneficiile electorale de pe urma majorării salariilor profesorilor să se contabilizeze doar la PSD. În fond, cele două partide se bat pe un bazin electoral care poate ajunge la 10% din totalul alegătorilor. Intrând în hora majorării salariilor, PD-L a revenit în jocul politic din care fusese exclus complet, iar PNL şi PSD jucau pe rând rolul de băieţi buni şi răi potenţându-se reciproc. Preţul acestui mic compromis este destul de mare: confuzie şi muniţie impinsă pe ţeava liberalilor.

Judecând după forţa strigătelor venite dinspre Palatul Victoria, s-ar putea ca tigrul să fie pus deja cu botul pe labe de criza internaţională, primele semne de leşin venind din partea leului. Din acest motiv, Tăriceanu joacă în forţă rolul pompierului incendiator deşi lui şi susţinătorilor săi din Parlament le revine întreaga responsabilitate pentru prăbuşirea unei economii umflate artificial în ultimii doi ani. Prin urmare, pe şeful Guvernului nici nu-l mai prea interesează cine câştigă şi cine pierde din disputa referitoare la 50% pentru profesori, ci cum să scape de răspundere în faţa dezastrului care vine.

P.S. Aud la un post de televiziune că Guvernul ar putea demisiona în caz că se va confrunta cu mari mişcări sindicale. Este un scenariu vehiculat tot în scop de manipulare de către ideologii PNL care caută să îngroaşe noua imagine de partid responsabil, capabil va să zică de sacrificiul suprem pentru a salva economia ţării.