Nouă ni se pare ciudat că pentru unii Crăciunul nu este o ocazie pentru a sărbători sau un prilej de bucurie. Foarte mulţi rămân fără căpătâi, mulţi săraci sunt chinuiţi de foame şi pentru foarte multe familii este o zi plină de lacrimi. De aceea, lângă masa îmbelşugată, suntem datori să ne gândim şi să-i ajutăm şi pe semenii noştri aflaţi în suferinţă.

De Crăciun, trebuie să ne confruntăm cu starea nevoiaşă a fiului risipitor îndepărtat de casă. Zilele înfricoşătoare ne amintesc când corpul flămânzea şi trupul agoniza, deşi casa părintească exista deja. Dumnezeu a avut grijă ca oamenii rătăcitori în întuneric încă de la primul Crăciun să vadă în Isus pe Tatăl Ceresc şi să dorească să intre în odaia sa. Dumnezeu ne-a trimis pe Isus Cristos, ca prin Fiul său să-L vedem pe El însuşi şi să dorim să mergem la El. Cu ajutorul Duhului Sfânt, prin cuvântul său, şi-a ales o gloată pentru viaţa eternă, a cărui membri suntem, având îndatorirea ca darurile primite gratis să le întoarcem în slujba ajutorării altora. Crăciunul este sărbătoarea omului căzut în starea îndepărtată şi recalcitrantă. Omul salvat, pe care l-a îmbrăţişat Dumnezeu în momentul sosirii, nu mai poate trăi fără a simţi bucuria în drumul ce duce spre mântuire, având sufletul deschis pentru cei care vor să i se alăture. Crăciunul este sărbătoarea omului care poate fi salvat. Pentru omul alungat din Eden, pe pământul blestemat s-a proclamat sărbătoarea fericirii. Dumnezeu ne iubeşte pe toţi, aducând pace pentru oamenii binevoitori. Dumnezeu va folosi sacrificiul binevoitor al oamenilor spre a fi modele pentru întărirea bisericilor şi pentru familiile noastre.
    
Dumnezeul nostru să ne binecuvânteze şi să sfinţească sărbătoarea noastră în Isus Cristos!

Oradea, 2009