În data de 30 iulie 2007, orele 17.00, a trecut fulgerător la cele veșnice al cincilea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Părinte Teoctist, la frumoasa vârstă de 92 de ani și cinci luni.

 

De atunci în fiecare an, la data de mai sus preoții și credincioșii de la Biserica Albastră, a Parohiei Oradea-Vii, înalță rugăciune în fața Sfântului Altar și aduc jertfă de pomenire sub bolta de har a bisericii pe care la data de 4 iunie 1995, a vizitat-o personal însoțit fiind de episcopul Ioan al Oradiei, de Înalt Preasfințitul Părinte Antonie, Mitropolitul Ardealului, de preoți, oficialități și foarte mulți credincioși din Oradea și împrejurimi.

În semn de aleasă recunoștință, Duminică 30 iulie 2017, când se împlinesc exact 10 ani de când Patriarhul Teoctist nu mai este personal printre noi, dorim să-l comemorăm și să-i facem pomenire după toată rânduiala ortodoxă și românească la Biserica Albastră, începând cu orele 12.00. La Sfânta Liturghie și la parastasul ce se va oficia pentru patriarhul Teoctist va fi prezent împreună cu preoți și credincioși Întâistătătorul eparhiei noastre, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei Mari. Pentru credincioșii și cititorii acestui anunț din ziarul „Crișana” care nu vor putea fi prezenți la Sfânta Biserică, dar mai cu seamă pentru tinerii care nu l-au cunoscut voi prezenta pe scurt, câteva date importante despre Patriarhul Teoctist.

A văzut lumina zilei la data de 7 februarie 1915, în satul Tocileni, județul Botoșani, într-o familie de țărani simpli, din părinții Dumitru și Marghioala Arăpașu. La botez a primit numele de Toader, fiind al zecelea fiu din cei unsprezece. Între anii 1921-1926 a urmat Școala primară din satul natal. La frageda vârsta de 13 ani, în anul 1928 va intra ca frate de mănăstire la Schitul Sihăstria, iar apoi la Vorona.  În data de 14 septembrie 1931 a fost repartizat în rândul fraților elevi la Seminarul Monahal din cadrul mănăstirii Neamț. Între anii 1932-1940 urmează cursurile Seminarului Teologic Monahal de la mănăstirea Cernica. La 6 august 1935 a depus voturile monahale la mănăstirea Bistrița primind numele de călugărie Teoctist. În anul 1937 a fost hirotonit în treapta de ierodiacon. La data de 1 august 1943 a fost numit diacon la Catedrala Patriarhală din București. În perioada 1940-1944 a urmat cursurile Facultății de Teologie, a Universității din București. La 1 martie 1945 a fost transferat la Catedrala Mitropolitană din Iași, îndeplinind rând pe rând, funcțiile de Mare Ecleziarh al Catedralei Mitropolitane, exarh al mănăstirilor, iar din 1948 a ocupat postul de vicar administrativ al Arhiepiscopiei. Între anii 1946-1948 a frecventat cursurile Facultății de Filosofie din Iași. La 28 Februarie 1950 a fost ales episcop-vicar patriarhal cu titulatura de Botoșăneanul. La data de 5 martie același an, a fost hirotonit în treapta de arhiereu de către Patriarhul Iustinian. Între 1950-1954 a funcționat ca Rector al Institutului Teologic de Grad Universitar din București, deținând în același timp și funcția de secretar al Sfântului Sinod și de Vicar Patriarhal. La data de 28 iulie 1962 a fost ales episcop al Eparhiei Aradului, Ienopolei și Hălmagiului, având sub jurisdicție și Vicariatul de Giula, precum și doua protopopiate din Banatul Sârbesc. În aprilie 1963 a fost ales episcop de Detroit (S.U.A), datorită contextului politic din România nu a putut prelua conducerea acestei eparhii. În urma retragerii PS Valerian Zaharia din scaunul episcopal de la Oradea, i s-a încredințat locotenența pe perioada vacanței episcopale 1969-1971. Pe 20 ianuarie 1973 este ales Arhiepiscop al Craiovei și Mitropolit al Olteniei. La nici patru ani de la această dată Colegiul Electoral Bisericesc, l-a ales arhiepiscop al Iașilor și Mitropolit al Moldovei și Sucevei.

După trecerea la Domnul a Preafericitului Părinte Iustin Moisescu la 31 iulie 1986, la 9 noiembrie a aceluiași an, Colegiul Electoral Bisericesc l-a ales Arhiepiscop al Bucureștilor, Mitropolit al Munteniei și Dobrogei și Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. A fost întronizat pe 19 noiembrie 1986, în Catedrala Patriarhala de către Mitropoliții Antonie al Transilvaniei, Nestor al Olteniei și Nicolae al Banatului, în prezența membrilor Sfântului Siond, al reprezentanților Statului, a patriarhiilor Ierusalimului și Bulgariei, a delegațiilor celorlalte Biserici și confesiuni din țară și de peste hotare și a tuturor credincioșilor prezenți de pretutindeni.

Ca patriarh a slujit cu multă vrednicie Biserica Ortodoxă Română, mai bine de 20 de ani, în vremuri ateiste-comuniste, dar și după Revoluția din 1989. Pentru întreaga activitate desfășurată cu multă vrednicie rugăm pe Sfânta Treime, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh să-i răsplătească cu fericire veșnică, iar pe cei ce au cârtit la adresa Patriarhului Teoctist, Dumnezeu să îi ierte, așa cum de altfel în timpul vieții i-a iertat însuși Patriarhul Teoctist.   Veșnică să îi fie pomenirea din neam în neam!

Preot Gheorghe Nemeș