Ne aflăm în postul Crăciunului, iar duminică, 21 noiembrie, sărbătorim Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, zi în care avem dezlegare la peşte.

Evenimentul marchează împlinirea a trei ani de la naşterea Preacuratei Fecioare, moment în care părinţii ei Ioachim şi Ana şi-au amintit de făgăduinţa lor: să o dăruiască lui Dumnezeu.

De aceea, la această sărbătoare, ne gândim la legătura Maicii Domnului cu Templul din Ierusalim, templul fiind ceea ce evreii aveau mai înalt, deosebit. Dorinţa evreilor era ca fiecare să ajungă la Templul din Ierusalim. Acolo, conform Tradiţiei Bisericii, Fecioara Maria a stat 12 ani. Ajungând în cetatea Ierusalimului, cete de fecioare cu lumânări aprinse mergeau înaintea Mariei, iar copila, săltând şi bucurându-se, mergea în casa Domnului. În biserică, arhiereul Zaharia a dus-o pe Fecioară în sfânta sfintelor, acolo unde se afla Chivotul Legii şi unde nu numai femeilor, ci nici preoţilor nu le era îngăduit să intre. Singur arhiereul intra o dată într-un an. Fecioara Maria şi-a petrecut cea mai multă vreme în biserică, rugându-se, având o viaţă foarte rânduită.

Sărbătoarea Intrării în Biserică a Maicii Domnului este cea mai nouă dintre sărbătorile închinate Sfintei Fecioare Maria, având originea în Ierusalim, unde se pare că a luat naştere în secolul VI. În anul 543 d.Hr., împăratul Iustinian a zidit la Ierusalim, lângă ruinele Templului, o biserică închinată Sfintei Fecioare, numită Sfânta Maria „cea nouă”. Conform obiceiului, a doua zi după sfinţire, a început să fie serbat hramul (patronul) bisericii, adică însăşi Sfânta Fecioară, serbarea fiind consacrată aducerii ei la Templu. La începutul secolului al VII-lea, sărbătoarea era generalizată în tot Răsăritul.