Cel mai mare eveniment petrecut pe suprafaţa pământului a fost moartea şi învierea Domnului Isus Hristos. Acum când prăznuim marele praznic al Paştelor, nu putem să nu ne aruncăm privirea spre crucea Golgotei, unde Isus, la a cărui naştere au cântat îngerii de bucurie, a fost supus celor mai condamnabile batjocuri şi chinuri.

Dacă omul a ajuns ca în virtutea unei Legi greşit interpretate (Ioan 19: 7) să osândească pe Cel ce este Fiul lui Dumnezeu şi să-L răstignească pe cruce, astrele cereşti nu pot privi acest lucru. Iată pe Cel ce a umblat numai făcând bine, este pus pe cruce între doi tâlhari. Mâinile care i-a atins pe cei bolnavi şi picioarele care au cutreierat acest pământ căutând să aducă pacea, iată-le ţintuite pe cruce la Golgota. Fruntea cea senină care lăsa să se răsfrângă din ea razele milei şi ale bunătăţii cereşti este acum însângerată de o cunună de spini.
HRISTOS E VIU! După trei zile de bucurie din partea acelora care se credeau acum puşi la adăpost de neliniştea şi tulburarea ce le-au pricinuit-o învăţăturile lui Isus, şi după trei zile de durere şi plâns din partea acelora care L-au iubit, urmat şi ascultat, pământul nu mai putea să ţină în sânul lui pe Fiul lui Dumnezeu: S-a făcut un mare cutremur de pământ. Un înger al lui Dumnezeu se pogoară din cer, prăvăleşte piatra de la gura mormântului şi şade pe ea. Înfăţişarea lui era ca fulgerul şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada. În faţa lui străjerii au rămas ca nişte morţi (Matei 28: 2 - 3).
Faptul că Hristos a înviat n-a putut şi nu poate fi pus la îndoială. Ucenicii Lui încredinţaţi pe deplin de învierea Lui după ce L-au văzut, au mâncat şi au băut cu El după ce a înviat din morţi au început a da mărturie despre învierea Lui cu atâta putere, încât nici un lucru din lume nu a fost în stare să-i oprească. Învierea lui Hristos i-a făcut părtaşi suferinţelor Lui.
Veniţi ca şi la acest praznic să prăznuim nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate şi viclenie, ci cu azimile curăţiei şi adevărului (1 Corinteni 7: 7 - 8)
Numai atunci când puterea învierii lui Hristos se manifestă în viaţa noastră omorând din noi toţi microbii păcatului, vom putea fi adevăraţi martori ai învierii lui Isus Hristos. Facă Domnul ca puterea învierii lui Hristos să ne transforme viaţa în aşa fel încât să avem ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit, viaţa veşnică (Romani 6: 22).