"Osana celui dintru înălţime. Bine eşti cuvântat cel ce vii în numele Domnului"
Sunt cuvintele cu care îl întâmpinăm în fiecare an pe Iisus în Duminica Floriilor. Sărbătoarea Floriilor simbolizează intrarea triumfală a lui Iisus, călare pe asin, în Ierusalim, sărbătoarea deschizând ciclul Sărbătorilor Pascale care se încheie odată cu Înălţarea lui Iisus. Celebrată cu o săptămână înainte de Sfintele Paşti, sărbătoarea este relatată de toţi cei patru evanghelişti, fiind strâns legată de ultimele evenimente ale vieţii pământeşti a lui Iisus, de patimile, răstignirea, moartea şi Învierea Sa.
De Florii, oamenii merg la biserică pentru a sfinţi crenguţe de salcie, în amintirea crengilor de măslin cu care a fost întâmpinat Mântuitorul în urmă cu 2000 de ani. Tot în această zi, este dezlegare la peşte, pentru că, aşa cum ştim, Biserica Ortodoxă a rânduit anumite posturi.
Menţionată pentru prima dată în secolul IV, această sărbătoare îmbină într-un mod plăcut elemente creştine cu elemente precreştine, fiind cunoscută în unele zone ale ţării şi cu numele de Duminica Stâlpilor.

Obiceiuri în prag de Florii
În Banat şi Transilvania, în ajunul Floriilor, fetele mari aveau obiceiul de a pune căutătoarea (oglinda), împreună cu o cămaşă curată, sub un păr altoit, trebuind neapărat ca, a doua zi de dimineaţă, răsăritul soarelui să le găsească acolo, oglinda fiind ulterior intens folosită în farmecele de dragoste şi sănătate. Înspre miezul nopţii, aceleaşi fete fierbeau apă cu busuioc, introducând în fiertură şi canafi de la prapurile ce serviseră la înmormântarea unei fete mari. Dimineaţa se spălau cu această apă pe cap ca să aibă păr frumos şi să strălucească ca firele de la prapuri. Femeile fac tot felul de copturi şi în special plăcinte, pe care le împart mai ales săracilor de pomană, ca să nu păţească şi ele cum a păţit mama lui Lazăr, care a murit de dor de plăcinte, sau ca avutul care n-a vrut să-i dea lui Lazăr cel sărac nici măcar o singură firimitură de pâine de pe masa sa. În ziua de Florii, vitele mănâncă ramuri de salcie pentru a se înmulţi şi a fi sănătoase tot anul, iar pomii fructiferi sau butucii de vie sunt împodobiţi pentru a da rod bogat şi mănos. Celebrată pretutindeni în ţară, această sărbătoare este şi un prilej de petrecere pentru români, îndeosebi pentru aceia care poartă nume de flori. În judeţul nostru nume precum Florin, Florica, Florina, Viorica sau Narcis sunt destul de întâlnite, peste 30.000 de bihoreni purtând nume de flori.