Maica Domnului a intrat în lume purtând, asemenea tuturor celorlalţi oameni, povara păcatului strămoşesc. Prin virtuţile şi sfinţenia vieţii ei, a biruit însă orice ispită, orice păcat, agonisind har şi rămânând fără pată, "fără prihană", "preacurată". Ca urmare a acestei biruinţe, Dumnezeu a ales-o şi s-a adresat ei pentru ca Mântuitorul lumii, Fiul lui Dumnezeu, să se poată întrupa din ea. Pentru aceasta, la întrupare, Maica Domnului a fost curăţită de păcatul strămoşesc şi de urmările lui de Duhul Sfânt. Sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului este prima mare sărbătoare a anului bisericesc, care începe la 1 septembrie. Sântămăria Mică Sântămăria Mică este sărbătoarea dedicată morţii şi renaşterii Zeiţei Mamă la echinocţiul de toamnă, 8 septembrie, pe stil vechi. Sântămăria Mică este hotarul astronomic dintre toamnă şi vară, marcat de închiderea pământului pentru insecte, de plecarea păsărilor migratoare spre ţările calde, de târgurile şi iarmaroacele de valorificare a produselor sezonului care se încheie şi de procurare a produselor pentru sezonul care se deschide, de efectuarea observaţiilor meteorologice şi astronomice. De asemenea, abundă activităţile practice: culegerea unor plante şi fructe de leac, bătutul nucilor, începerea culesului viilor, semănatul grâului, orzului şi secarei.

Potrivit reprezentanţilor Episcopiei ortodoxe a Oradiei, printre lăcaşurile de cult din Oradea şi judeţ, care au hramul "Naşterii Maicii Domnului", se numără: Biserica parohiei Oradea-Tei, Biserica parohiei Velenţa II, Biserica parohiei Sânmartin, Mănăstirea Voivozi, Biserica parohiei Lugaşu de Jos, Biserica parohiei Homorog, Biserica parohiei Sarcău şi Biserica parohiei Tarcea.