Maica Domnului a intrat în lume purtând, asemenea tuturor celorlalţi oameni, povara păcatului strămoşesc. Prin virtuţile şi sfinţenia vieţii ei, a biruit însă orice ispită, orice păcat, agonisind har şi rămânând fără pată, "fără prihană", "preacurată". Ca urmare a acestei biruinţe, Dumnezeu a ales-o şi s-a adresat ei pentru ca Mântuitorul lumii, Fiul lui Dumnezeu, să se poată întrupa din ea. Pentru aceasta, la întrupare, Maica Domnului a fost curăţită de păcatul strămoşesc şi de urmările lui de Duhul Sfânt.

Sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului este prima mare sărbătoare a anului bisericesc, care începe la 1 septembrie. Sântămăria Mică este sărbătoarea dedicată morţii şi renaşterii Zeiţei Mamă la echinocţiul de toamnă, 8 septembrie, pe stil vechi. Sântămăria Mică este hotarul astronomic dintre toamnă şi vară, marcat de închiderea pământului pentru insecte, de plecarea păsărilor migratoare spre ţările calde, de târgurile şi iarmaroacele de valorificare a produselor sezonului care se încheie şi de procurare a produselor pentru sezonul care se deschide, de efectuarea observaţiilor meteorologice şi astronomice. De asemenea, în această perioadă se culeg unele plante medicinale şi fructe de leac, se bat nucile, începe culesul viilor, semănatul grâului, orzului şi secarei.

Potrivit reprezentanţilor Episcopiei ortodoxe a Oradiei, pe întreaga Eparhie există 10 lăcaşuri de cult care poartă hramul Naşterii Maicii Domnului, după cum urmează: în Protopopiatul Oradea, la Lugaşu de Jos, Sânmartin, Oradea Tei şi Velenţa II, în Protopopiatul Beiuş, la Sârbeşti şi Săucani, în Protopopiatul Marghita, la Sarcău, Tarcea şi Mănăstirea Voivozi, iar în Protopopiatul Tinca, la Homorog. Florin Jula, purtătorul de cuvânt al Episcopiei greco-catolice de Oradea, ne-a informat că în Bihor există două lăcaşuri de cult greco-catolice care au hramul "Naşterea Maicii Domnului", în localităţile Băiţa şi Gruilung.