Joi 5 iulie a.c., părintele Raimondo Salanschi, parohul greco-catolic din Vicenza, Italia, a susţinut teza de doctorat intitulată "Particularităţi ecleziologice ale eparhiei greco-catolice de Oradea în primul secol al existenţei sale". Lucrarea prezentată este o importantă contribuţie la aprofundarea chestiunilor legate de formarea şi activitatea Episcopiei Greco-Catolice de Oradea în primul ei secol de existenţă (1777-1873).

Propunerea tezei a avut loc în Sala Ferdinand al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii "Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca. Prin această susţinere părintele a concluzionat un drum de mai mulţi ani de studiu şi cercetare, în care a frecventat biblioteci şi arhive din mai multe ţări. La susţinerea tezei au fost prezenţi: prof. universitar dr. Cornel Sigmirean, conducător ştiinţific şi vice-cancelar al Universităţii "Petru Maior" din Târgu Mureş, prof. univ. dr. Ioan-Aurel Pop, referent şi rector al Universităţii din Cluj, membru al Academiei Române, prof. univ. dr. Blaga Mihoc, referent şi cercetător la Muzeul Ţării Crişurilor din Oradea, prof. univ. dr. Corina Teodor, referent şi profesoară la Universitatea "Petru Maior" din Târgu Mureş, prof. univ. dr. Ovidiu Ghitta, decanul Facultăţii de Istorie. Au participat, de asemenea, PS Virgil Bercea, Eparh greco-catolic al Oradiei Mari şi decan al Facultăţii de Teologie din cadrul aceleiaşi Universităţi, pr. Horea Ovidiu Pop, profesor de istorie la Facultatea de Teologie de la Departamentul orădean al Facultăţii clujene, prof. Giordano Altarozzi de la Universitatea "Petru Maior" din Târgu Mureş, Giuseppe Munarini, doctor în Filologie la Universitatea "Babeş-Bolyai", venit drept reprezentant al Protopopiatului greco-catolic român din Nord-Estul Italiei, familia şi alte rude ale doctorandului şi ale soţiei. Legat de motivaţiile care l-au determinat să aleagă această temă, doctorandul a explicat: "În primul rând am considerat că după mulţi ani se impunea o cercetare asupra trecutului instituţiei ecleziale orădene care să îmbine istoria cu teologia. În al doilea rând am urmat Facultatea la Oradea şi prin urmare am considerat că era o obligaţie morală faţă de Episcopia din Oradea, care m-a educat în instituţiile proprii şi, prin burse de studiu, în şcoli occidentale." Teza este rezultatul unor cercetări în arhive şi biblioteci din România, Italia (în special la Veneţia, Padova şi Vicenza), Ungaria (Budapesta, Nyiregyhaza), aşa cum o dovedeşte bibliografia de la sfârşit, în care se poate distinge, ca de altfel şi în conţinutul tezei, atât fonduri de arhivă de la Direcţia Judeţeană Bihor a Arhivelor Naţionale, din Arhiva Episcopiei Ortodoxe de Oradea, din cea a Institutului Teologic Greco-Catolic din Oradea, de la Muzeul orăşenesc din Beiuş, cât şi numeroase documente inedite, studii şi articole de specialitate, româneşti şi străine. În ceea ce priveşte cercetarea sa - a explicat doctorandul - aceasta, chiar dacă este rodul unei îndelungate investigaţii, nu se prezintă ca fiind una exhaustivă: "cercetând, am luat contact cu imensitatea materialului informativ şi am intuit că mă aflu într-o ‘ignoranţă' care încă mă învăluie şi care necesită multă lumină, multă muncă. Lucrarea nu este, totuşi, una făcută în grabă ci, aşa cum spusesem înainte, rodul unor cercetări îndelungate, în care m-am străduit, cu ajutorul profesorilor mei, să aduc la lumină pagini necercetate din trecutul Bisericii mele." Au urmat apoi referatele referenţilor care, după prezentarea acestora, au formulat mai multe întrebări legate de metodologia şi conţinutul tezei. Comisia, după obişnuita retragere pentru deliberare, a conferit candidatului titlul de Doctor în Istorie, cu calificativul "foarte bine", cu recomandarea de a publica teza în forma actuală.

După susţinere profesorii şi toţi cei prezenţi au fost invitaţi la prânz într-un restaurant din apropiere. A fost o ocazie pentru o întâlnire senină dintre persoane care trăiesc departe, dar care sunt legate de prietenie şi de interese comune. (după materialul semnat de prof. Giuseppe Munarini pe BRU-Italia.eu)