Pastorala de Crăciun a PS Virgil Bercea 2019

„Să mergem dar până la Betleem, să vedem Cuvântul acesta ce s-a făcut și pe care Domnul ni l-a făcut cunoscut” Lc 2,15.

Dragi credincioși,

Astăzi, Îngerul Domnului ne îndeamnă pe toți să ne adunăm toate puterile sufletești ce izvorăsc din credință, să ne eliberăm de toate poverile de fiecare zi și să ne îndreptăm lumina ochilor spre locul ales, să mergem la Bethleem pentru a trăi încă o dată cu toată ființa Miracolul dumnezeiesc al Nașterii Pruncului Isus. Cu speranță înnoită, dar și cu o certitudine după care tânjim clipă de clipă, acum suntem de față și ne lăsăm pătrunși de taina mare, aceea a clipei veșnice când Cuvântul se face, și încă trup omenesc și se naște printre noi și pentru noi într-o iesle sărmană.

Bethleemul este cetatea lui David, regele psalmist, cetatea pâinii, în traducere românească. Din această cetate David a fost ales de Dumnezeu să conducă și să păstorească poporul ales. Spre această cetate, Betleem, se îndreaptă păstorii, în Noaptea Sfântă, pentru că îngerul i-a vestit și i-a îndemnat să nu le fie teamă (Lc. 2, 10). Spre Betleem își poartă pașii regii magi pentru a găsi și a preamări ,,comoara de mult preț”, ,,Cuvântul făcut trup”(Io 1,14) și pentru a-i aduce daruri cuvenite pruncului menit să ne mântuiască prin iertare și sacrificiu. Nu vă fie teamă: îngerii cântă, păstorii preamăresc, iar magii călătoresc fără nicio rătăcire, căci sunt vegheați și îndrumați de Sus. Nu vă temeți: și noi suntem acum chemați să facem acest pelerinaj spre sfințenie la Betleem. Acolo este locul unde putem veghea și priveghea (Mt 25, 13), acolo este locul unde-L putem aștepta pe Domnul, acolo este locul unde vom fi învăluiți de lumină (Lc 2, 9). De acolo ne adăpăm la izvorul vieții pentru a purta Cuvântul în lume. Acolo, în Betleem, nu mai suntem singuri, Domnul este cu noi, El ne ajută ca ,,văzându-L, … să le vestim tuturor cuvântul grăit despre acest Copil” (Cf. Lc 2,17-18): ,,și toți câți îi auzeau se mirau de cele spuse lor de către păstori” (Lc 2,19). Și încă un adevăr care ne dă putere și ne transfigurează: acolo este acum aici, un aici primitor pretutindeni unde oameni ca noi, neliniștiți de prezent, aduc laudă Nașterii Domnului Isus, întru pacea timpului veșnic.

Dragii mei,

,,A aștepta treji, a merge, a risca și a povesti frumusețea Nașterii Domnului, spune Papa Francisc, sunt gesturi de dragoste” făcute de îngeri și de păstori, de regii magi și de fiecare om de bună credință. După cum bine știți, tocmai Sfântul Părinte Papa Francisc i-a ridicat la treapta altarelor pe sfinții noștri episcopi martiri, la Blaj în 2 iunie 2019. Acești episcopi au riscat totul pentru Domnul, au mers pe drumul spre Betleem și au rămas treji în credința și convingerile lor. A fost evenimentul anului pentru noi, pentru Biserica Română Unită din România. A fost totodată evenimentul care a introdus Biserica Greco-catolică, prin acești șapte fericiți episcopi martiri, în calendarul Bisericii Universale, alături de toți sfinții și sfintele veacurilor, alături de toți martirii pentru credința în Cristos, un eveniment de dăinuire și de întărire a credinței.

Episcopii noștri martiri, precum Regele David la Betleem, au fost aleși de Domnul să fie păstori și îndrumători ai poporului bine credincios. Dintr-o dată Blajul Preasfințitului Ioan Suciu, sau Clujul Cardinalului Hosu, sau Maramureșul episcopului Rusu, sau Lugojul lui Ioan Bălan, sau Bucureștiul lui Vasile Aftenie, sau Oradea lui Valeriu Traian Frențiu și a noastră, sau atâtea și atâtea sate și localități au devenit în 1948 Betleemul nostru, cel de toate zilele. Au fost aleși să fie părtași la bucuria nașterii Domnului, dar și la drumul crucii. Fiecare la locul său, de la primul credincios și până la ultimul episcop, au rămas treji, veghind în ,,noaptea spiritului” și așteptând ca Domnul să-i ,,învăluie în lumina nașterii”. Și, tot precum regele David, din cetatea Betleemului, a Betleemurilor noastre, episcopii noștri au fost chemați să rămână candele vii, să fie ,,brazii care nu se îndoaie”, să fie coloane pentru Adevăr și Dreptate în alte Betleeme: pe la temnițele de la Aiud și Sighet, pe la Pitești și Gherla, pe la Canal și Râmnic. Sfinții închisorilor așteptau și ei, în fiecare an, Crăciunul, ne-o spune în versuri tulburătoare Radu Gyr: ,,Peste fericiri apuse, / Tinde mila Ta Iisuse. / Cei din închisori Te așteaptă-n zori / Sa le-aduci lumina”.

Iubiți credincioși,

La Blaj, pe Câmpia Libertății, Betleemul nostru greco-catolic și românesc, Papa Francisc ne spunea: ,,frați și surori, voi cu toții ați suferit … dar acești șapte episcopi greco-catolici … au dat dovadă de o credință și de o iubire exemplare pentru tot poporul”.

 În noaptea Crăciunului, în cetatea lui David, pentru a-L primi pe Isus au fost doar păstorii. În acea noapte ,,ei – spune evanghelia – s-au înfricoșat cu frică mare, dar îngerul le-a spus: nu vă temeți” (cf. Lc 2,9-10). Sfinții noștri episcopi martiri au dat dovadă de iubirea Păstorilor: au crezut și au trăit Nașterea Domnului cu bucurie și demnitate și au încercat pe cât le-a îngăduit vitregia acelui răstimp și condiția de întemnițați ca toți ceilalți deținuți să fie ,,învăluiți” de misterul Crăciunului, să nu-și uite de colinde și de o vorbă bună spusă aproapelui. Regii Magi, ajungând în Betleemul Iudeii ,, … au căzut la pământ, s-au închinat Lui; și, I-au adus daruri: aur, tămâie și smirnă (cf. Mt. 2, 5-11). Darurile Episcopilor martiri aduse Pruncului Isus în fiecare an la Crăciun au fost credința și candela vieții lor.

De dincolo de zări auzim parcă un ecou al colindului: ,,O, brad frumos, ce sfânt păreai în altă sărbătoare. … În bezna temniței mă frâng / sub grele lespezi mute, / și-împovărat de doruri plâng / … Maica Domnului Curată, / ad-o veste minunată! / Înflorește-n prag zâmbetul tău drag ca o zi cu soare” cântat de deținuți și de ai noștri fericiți martiri. Să se umple inimile noastre de această mireasmă a durerii prefăcute în lumină!

Dragii mei,

,,Să mergem dar până la Betleem” (Lc 2, 15): astăzi suntem cu Viflaimul la poarta cerului, la intrarea peșterii unde Pruncul s-a născut și Îi cântăm Domnului colind nou împreună cu toți cei din vechime și cu martirii noștri ridicați la treapta altarului. Drumul urcă, iar noi trebuie să trecem peste orice obstacole sau piedici care ne-ar sta în cale. Pentru a înțelege cu adevărat Crăciunul, drumul este unul singur: însoțirea curată a inimilor cu Domnul din iesle. Pruncul Isus nu a venit în lume să lumineze doar noaptea păstorilor din periferia Betleemului, ci continuă să lumineze noaptea fiecăruia dintre noi și a întregii omeniri. În iesle găsim lumina, credința și iubirea –vii, proaspete și din belșug pentru fiecare. Acolo, la Betleem, precum fericiții noștri martiri, și noi putem să-I spunem aici și acum, cu glas sfios ori înflăcărat: ,,Doamne tu știi că te iubesc” (cf. Io 21, 17)! Acolo la Poarta Raiului și simultan aici în biserica noastră și în familia noastră Îl colindăm cu dragoste și credință înnoită: O, ce veste minunată! De acolo s-a vestit Cuvântul și, iată, aici să ne îndemnăm unul pe altul la rândul nostru.

Fie ca Lumina copilului din Betleem în această noapte să străbată existența fiecăruia dintre noi, a familiilor și a comunităților noastre, a celor care Îl caută și care Îl așteaptă, căci El este lumina noastră și El este Mântuitorul nostru. Haruri, daruri și binecuvântări de Sărbătoarea Nașterii Domnului!

Sărbători Fericite!

La Mulți Ani!

Episcop Virgil Bercea