Astăzi, 24 iunie, este ziua naşterii Sfântului Ioan Botezătorul. S-a născut în localitatea Orini, fiind supranumit „Înaintemergătorul”, pentru că a anunţat şi pregătit venirea Mântuitorului. Mărturiile păstrate până în zilele noastre arată că preotul Zaharia şi soţia lui, Elisabeta, ajunseseră la bătrâneţe şi nu au avut copii.

La poporul evreu, acest fapt era considerat ca un mare blestem din partea lui Dumnezeu. Preoţii spun că în vremea împăratului Irod, în timpul săptămânii, când era de rând la templu, Zaharia a intrat să tămâieze. Pe când tot poporul era afară şi se ruga, i s-a arătat îngerul Domnului stând de-a dreapta altarului tămâierii. Acesta l-a înştiinţat că i-au fost ascultate rugăciunile şi că Dumnezeu le va da un copil, căruia trebuie să-i pună numele Ioan (în ebraică, Iohanan înseamnă Dumnezeu s-a milostivit - n.r.). Pentru că a fost neîncrezător în vestea adusă de Arhanghelul Gavriil, Zaharia a rămas mut până în ziua în care s-au împlinit acestea. Când a crescut, Ioan a plecat să trăiască în deşert, unde se hrănea cu miere sălbatică şi lăcuste şi se îmbrăca cu haine din păr de cămilă.

Sânzienele sau Drăgaica

Tot în această zi, în tradiţia populară, se sărbătoresc Sânzienele sau Drăgaica. Conform legendelor, Sânzienele sunt nişte femei frumoase care trăiesc în păduri întunecate sau câmpii şi, contrar ielelor, sunt zâne bune. Ele au fost reprezentate adesea înlănţuite într-o horă ce se învârte ameţitor, de unde şi obiceiul „Jocului Drăgaicelor”. Se spune că Sânzienele împart rod holdelor şi femeilor căsătorite, înmulţesc păsările şi animalele şi apără culturile de grindină. Dacă nu sunt sărbătorite aşa cum se cuvine, se supără şi pot stârni din senin vijelii şi grindină, lovindu-i pe cei păcătoşi cu „lanţul Sânzienelor”.

Micile flori galbene, numite sânziene, cresc în poieni şi sunt culese de fete, în muzica şi chiuiturile flăcăilor. Se împletesc apoi în formă de cerc pentru fete şi de cruce pentru băieţi. Aceste cununi se pun în casă, pe porţi, la ferestre, pe şuri, pe stupi şi chiar în culturi, în credinţa că ele vor ocroti casa şi gospodăria, vor aduce noroc, sănătate şi belşug. Fetele îşi aruncă aceste cununi pe un acoperiş, cele care rămân prinse prevestind măritişul apropiat, sau peste vite: dacă nimereşte una tânără, fata se va căsători cu un tânăr, iar dacă i se prinde cununa într-una bătrână, un om în vârstă îi va fi alesul.