După tradiţia Sfintei Scripturi, proorocul Ilie a trăit cu opt sute de ani înainte de Hristos, pe vremea regelui evreilor, Ahab, şi era fiul unui preot al Legii vechi, pe nume Sovac, din cetatea Tesve din Galaad, dincolo de Iordan, de unde şi numele său, Tesviteanul.

Regele Ahab îşi luase de soţie o prinţesă feniciană, închinătoare la zeul Baal, care l-a îndemnat pe soţul său să părăsească credinţa iudeilor, pe cea în Dumnezeu, şi să o urmeze pe ea în păgânitate. Regele, preţuind mai mult frumuseţea deşartă a femeii, a ascultat-o şi a dat poruncă în popor să-şi întoarcă faţa de la Dumnezeu, prigonind pe apărătorii dreptei credinţe. Ilie Proorocul a venit la curtea regelui, l-a mustrat cu cuvinte aspre pentru rătăcirea lui, dar în zadar. Văzând că nu poate să-l readucă pe rege la credinţa strămoşească, i-a vestit că se va abate asupra ţării o foamete mare, timp de trei ani şi jumătate, ca pedeapsă pentru lepădarea sa de credinţă. Auzind despre această nenorocire, regele a hotărât să-l omoare pe Ilie, dar acesta s-a ascuns pe muntele Carmel şi, după trei ani şi jumătate, s-a întors la curtea regelui Ahab, care suferise, în acest răstimp, de foamete. Poporul, văzând adevărata dovadă a proorocului Ilie, a strigat: "Dumnezeul lui Ilie este Dumnezeu cel adevărat!". Proorocul Ilie este considerat de creştini unul dintre cei mai mari sfinţi. Datorită vieţii sale sfinte şi aspre petrecute în pustia Iordanului, precum şi a râvnei sale pentru Dumnezeu, monahii creştini recunosc în el un părinte al lor, comparabil cu Sfântul Ioan Botezătorul. Sfânta Scriptură ne spune că Ilie se va întoarce iarăşi pe pământ, la sfârşitul veacurilor, înaintea celei de-a doua veniri a lui Hristos, pentru a se lupta cu Antihristul.