În Cimitirul Municipal din Oradea există câteva monumente funerare uitate, care marchează locul de veci al unor personalităţi din Bihor, din sec. al XIX-lea şi din prima jumătate a sec. al XX-lea. Ajuns aproape la capacitatea maximă de întrebuinţare, cimitirul e în situaţia de a nu mai avea teren prea mult pentru înhumări, iar demersuri pentru deschiderea unui nou cimitir nu au fost făcute până acum. Pentru a obţine noi spaţii de înhumare, administraţia locală a dispus inventarierea tuturor locurilor de veci, iar cele pentru care nu s-a plătit concesiunea urmează să fie dezafectate. Atragem atenţia asupra faptului că mai multe monumente funerare lăsate în paragină, dar care reprezintă o moştenire culturală importantă, sunt într-un real pericol de a fi desfiinţate.

Recunoştinţa urmaşilor nu e întotdeauna pe măsura faptelor înaintaşilor. Se confirmă la Oradea, unde monumentele funerare ale unor importanţi membri ai comunităţii ortodoxe din sec. al XIX-lea şi din prima jumătate a celui următor sunt profanate sau zac în uitare, în Cimitirul Municipal. În 28 martie 2018, în timpul unei cercetări pe teren, am găsit mormântul lui NICOLAE JIGA (1790-1870) şi al soţiei sale, ANA COSPERDA, acoperit de vegetaţie abundentă. Din respect faţă de acţiunile caritabile ale marelui mecenat, realizate chiar şi după moartea lui, prin Fundaţia Jigaiană, am considerat că e de datoria noastră, a celor care îi cunoaştem activitatea filantropică şi culturală, să facem curăţenie la locul său de veci, într-o primă fază de recuperare a mormântului, care (am aflat mai târziu) figurează în Lista monumentelor istorice din judeţul Bihor.

Au fost mobilizaţi mai mulţi istorici orădeni şi, la 14 aprilie 2018, de dimineaţă, voluntarii au început munca în Cimitirul Municipal. Au răspuns apelului nostru doctorii în istorie Cristian Apati şi Constantin Demeter, drd. Florin Oros şi maestrul grădinar Nagy István. Mai întâi a fost îndepărtată iedera, care acoperea complet monumentul funerar, apoi, după scoaterea la lumină a crucilor din hăţişul vegetal, a fost săpat pământul din interiorul împrejmuirii din fier forjat, iar la sfârşitul acţiunii a fost aprinsă câte o lumânare în memoria soţilor Nicolae Jiga şi Ana Cosperda. În timpul derulării lucrărilor de întreţinere am identificat în imediata apropiere, pe acelaşi rând, în partea dinspre capela ortodoxă, un stâlp funerar cu următoarea inscripţie, pe partea dinspre apus: „Aici odihnescu în Domnul, NICOLAU DIAMANDI, fost comerciant şi epitropu primu al băsericei Oradii mari, a murit în 24 iulie 1883, în etate de 50 de ani, şi soţia sa, ANA ZSIGA, a murit în 7 iulie 1892, în etate de 63 de ani. Fie-li ţierina usiora şi memoria lor binecuventata!”

Mai jos, pe blocul de piatră de la baza stâlpului, apare inscripţia: „Acest monument s-a ridicat din partea fiilor lor: Nicolae şi Iosif”. Pe partea din spate a stâlpului funerar există următoarea inscripţie: „IOSIF DIAMANDI, director general al băncii „Bihoreana”, 1871-1924”. Mai jos, o alta, în limba maghiară: „D. VIKTÓRIA, Fehér bot voltál tétova kezemben, H.I., 1896-1943”. E vorba de un vers (Ai fost un băţ alb în mâinile mele ezitante) din poezia „Fehér bot” (Băţul alb) a poetului orădean Horváth Imre, scrisă în 1943/1944 şi cuprinsă în volumul „Versek” (Versuri), publicat în anul 1965, la Editura pentru Literatură din Bucureşti.

În faţa mormântului soţilor Nicolae Jiga şi Ana Cosperda am găsit locul de veci al fostului protoiereu ortodox TOMA PĂCALĂ, „paroh dreptcredincios român în Oradea Mare şi protoprezviter al Tractului Oradea Mare, 1850-1912”, şi al soţiei acestuia, „TEREZIA PĂCALĂ, născută SANTAY, protopopeasă, 1859-1939”. În spaţiul delimitat printr-o îngrăditură din fier forjat, din care lipseşte o bucată, se află încă un mormânt, pe al cărui stâlp funerar apare următoare inscripţie: „VILMA SANTAY, 1854-1909. În veci pomenirea ei! Acest monument l-au ridicat, în semn de dragoste, surorile ei”.

În data de 17 mai 2018, la mormântul lui Nicolae Jiga s-a deplasat omul de afaceri Dumitru Gal, originar din Sânnicolau Român, satul natal al marelui mecenat. Acesta era însoţit de vecinul nostru, Dorel Jurcău, salariat la firma omului de afaceri, vecin care de altfel l-a informat despre situaţia din cimitir. Dumitru Gal şi-a luat angajamentul că va întreţine locul de veci al soţilor Nicolae Jiga şi Ana Cosperda, cu resurse financiare proprii, din respect pentru ilustrul fiu al satului în care s-a născut. În data de 21 iunie, Dorel Jurcău şi Ágyi Alexandru au tăiat vegetaţia care crescuse din abundenţă şi au săpat pământul, iar în data de 26 iunie cei doi au revenit acolo şi au plantat flori.

I-am însoţit de fiecare dată şi, în timp ce ei îngrijeau mormântul marelui mecenat, am continuat cercetarea monumentelor funerare vechi din vecinătate. Lângă mormântul familiei Diamandi am găsit o cruce de piatră răsturnată, care era ascunsă sub vegetaţie, fiind acoperită parţial cu pământ şi pietriş. După ce am curăţat locul, am observat că crucii îi lipsea partea de sus (crucea propriu-zisă), dar inscripţia putea fi descifrată relativ uşor. Iată textul: „Aici odihneşte întru Domnul, IOSIF VESA, protopop şi protopresbiter al Tractului din Tinca, a trăit 57 ani, repausat în 1895, şi soţia sa, născută IULIA DIAMANDI, a trăit 70 de ani, repausată în 1921”. Pe cruce mai apare încă un nume, MARIA MITRA, fără alte date. Crucea blochează, la nivelul solului, o placă de mormânt care e acoperită, în bună măsură, cu un morman de pământ şi pietriş, care a rezultat, cel mai probabil, în urma amenajării unuia dintre mormintele recente din vecinătate.

Un alt monument funerar situat în aceeaşi zonă, mai exact lângă mormântul protopopului Toma Păcală, în partea dinspre fosta cazarmă, este cel al arhimandritului Andrei, care în momentul decesului ocupa funcţia de preşedinte-vicar al Consistoriului Ortodox Român din Oradea Mare. Monumentul a fost mai greu de identificat, din cauza unui vechi strat de vopsea roşie care a fost aplicat cândva, în trecut, pe inscripţia de pe piatra funerară. Am reuşit, până la urmă, să descifrăm inscripţia săpată în piatră, care arată astfel: „ANDREIU ALESANDRU PAPP, Arhimandritu, Vicaru episcopescu şi Preşedinte la Consistoriulu românu gr. or. din Oradea-mare, născutu la 14 Sept. 1825 şi, după o viaţă plină de activitate pe teremulu bisericescu şi şcolare, repausatu în Domnulu la 7 iuniu st. n. (26 Maiu st. v. 1878)”.

Avem, aşadar, în parcela 25 a Cimitirului Municipal din Oradea, un adevărat complex funerar ortodox în care îşi dorm somnul de veci lideri ai românilor ortodocşi bihoreni din sec. al XIX-lea şi de la începutul celui următor, după cum urmează:

1. Nicolae Jiga şi Ana Cosperda, a căror căsătorie (aflăm din textul funerar gravat pe crucea soţiei marelui mecenat) a durat timp de 51 de ani. Personalitatea lui Nicolae Jiga este prezentată pe scurt, pe piatra funerară: „Familia gelesce pe bunulu părinte, biserica şi naţiunea pe fiiulu zelosu şi bogatu în fapte filantropice-nationali, carele funda unu alumneu naţionalu or. în Orade şi altulu în Beinşiu. Pentru merite a fostu decoratu cu crucea de auru”.

2. Nicolae Diamandi şi Ana Jiga, ginerele şi fiica soţilor Nicolae Jiga şi Ana Cosperda. Iosif Diamandi, fost director general al Băncii „Bihoreana”, a fost înhumat în acelaşi loc cu părinţii săi, în imediata vecinătate a bunicilor, în mormântul al cărui stâlp funerar l-a ridicat împreună cu fratele său, Nicolae. În acelaşi mormânt îşi doarme somnul de veci D. Viktória. E vorba de Anna (Victoria) Diamandi, născută la 20 februarie/4 martie 1895, ai cărei părinţi au fost Iosif Diamandi (la momentul naşterii, casier la „casa de păstrare”) şi Prisca (Estira) Gencsy.

3. Iosif Vesa, protopop de Tinca, la sfârşitul sec. al XIX-lea, şi asesor al Consistoriului Ortodox Român din Oradea Mare. A fost căsătorit cu Iulia Diamandi, făcând astfel parte din familia extinsă a marelui mecenat Nicolae Jiga. Despre Maria Mitra nu avem nicio informaţie, dar probabil că făcea şi ea parte din familie.

4. Toma Păcală, paroh în Oradea Mare, la Biserica cu Lună, şi protopresviter al Tractului Oradea Mare, împreună cu soţia sa, Terezia Păcală, născută Santay. În spaţiul delimitat cu un gard din fier forjat îşi doarme somnul de veci şi cumnata fostului protopop, Vilma Santay.

5. Andrei Alexandru Papp, arhimandrit, fost profesor la Institutul Teologic din Arad, vicar al episcopului Miron Romanul, tot la Arad, şi preşedinte-vicar al Consistoriului Ortodox Român din Oradea Mare. Mai puţin cunoscut în cercetarea istorică, arhimandritul a avut un rol important în viaţa Bisericii Ortodoxe din Regatul Ungariei, în timpul separaţiei de Mitropolia sârbă a Episcopiei din Arad, în anii 1872-1873.

În imediata apropiere a complexului funerar ortodox din Cimitirul Municipal, înspre nord, se află un mormânt cu două cruci care ies în evidenţă prin forma lor deosebită. Până de curând au fost acoperite de iederă, dar cineva, nu ştim cine, le-a scos la lumină. Crucea din dreapta are următoarea inscripţie: „Itten nyukszik Istenben boldogult nemes POJNAR DEMETER, meg hoet eletenek 70 =esz= tendejeben martius 4, 1821” (Aici odihneşte fericit întru Domnul, nemeş Poinar Dumitru; a murit în anul 70 al vieţii, la 4 martie 1821). E foarte probabil ca nemeşul Dumitru Poinar să fi fost bunicul matern al marelui binefăcător Emanuil Gojdu. Crucea din stânga, mai mică, are o inscripţie cu litere chirilice, cu multe prescurtări, ceea ce o face greu de descifrat. Marchează locul de veci al unei persoane care a murit la vârsta de 52 de ani, în anul 1786.

Alte două monumente funerare important se află în colţul dinspre strada Ceyrat, în partea unde au fost ridicate recent blocuri de locuinţe. E vorba, mai întâi, de locul de veci al părinţilor lui Emanuil Gojdu: ATANASIE POPOVICI GOJDU, decedat în 25 iulie 1821, şi ANA POYNAR de KIRÁLYDARÓC (Craidorolț, jud. Satu Mare), decedată în 22 iunie 1816. Monumentul funerar a fost restaurat recent de Administraţia Domeniului Public, dar în imediata apropiere există mormântul lăsat în paragină în care sunt înhumaţi IOAN POYNAR de KIRÁLYDARÓC, decedat în 3 ianuarie 1885, la vârsta de 76 de ani, şi soţia sa, MARIA JIGA, decedată în 25 iulie 1875, la vârsta de 62 de ani.

În aceeaşi parcelă nr. 25 din cimitir, în stânga aleii care duce de la poarta nr. 2 spre capela ortodoxă, se află monumentul funerar care marchează locul de veci al familiei fostului avocat şi secretar mitropolitan Nicolae Zigre. Pe monumentul funerar apare următoarea inscripţie, pe o placă de marmură neagră: „Locul de odihnă a osămintelor lui NICOLAE ZIGRE, advocat, secretar metropolitan, devotat luptător pe toate terenele vieţii publice în epoca renaşterii naţionale a românilor ardeleni. Născut în Lupoaia din părinţi ţărani, anul 1844. Mort în Oradea, anul împlinirii visului strămoşesc 1918”. În acelaşi mormânt îşi dorm somnul de veci vrednica sa soţie, născută MARIA POENARU DE KIRÁLYDARÓC (1846-1910), fiica lor, GIZELA CORNELIA (1871-1916), care a fost măritată cu Dr. Gh. Popescu, şi fiul lor, Dr. AUREL ZIGRE, avocat (1879-1926). Maria Poenaru (Poynar – n.n.) de Királydaróc a fost fiica lui Ioan Poynar, comerciant în Oradea, şi a Mariei Jiga, fiica marelui mecenat Nicolae Jiga şi a soţiei sale, Ana Cosperda. Soţii Nicolae Zigre şi Maria Poynar de Királydaróc au mai avut un fiu, Dr. Nicolae Zigre jr. (1882-1962), de profesie avocat, care a participat ca delegat din partea Cercului electoral Ugra (Cefa) la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia. În perioada interbelică a fost prefect de Bihor, subsecretar de stat în Ministerul de Interne, senator şi ministru al Cultelor şi Artelor.

Toate aceste monumentele funerare reprezintă o moştenire culturală importantă, care nu trebuie pierdută, pentru că fiecare dintre personalităţile enumerate mai sus a fost un reper identitar important în cadrul comunităţii ortodoxe din Oradea, pe vremea imperiului. Cercetarea noastră a dus la concluzia că actuala parcelă 25 ar fi fost loc de îngropăciune pentru credincioşii Bisericii cu Lună încă dinainte de deschiderea oficială a Cimitirului „Rulikowschi”, în anul 1870, după cum rezultă din „A doua ridicare topografică a Imperiului Habsburgic” (1819-1869), dar şi din vechimea unora dintre crucile care se mai păstrează. Nu excludem, însă, posibilitatea ca unele morminte mai vechi să fi fost mutate din fostul cimitir „Grădina Verde”, care a aparţinut de Oraşul Nou.

 

O descoperire inedită – unelte din neolitic

Spaţiul în care îşi dorm somnul de veci trei prim-epitropi ai Bisericii cu Lună (Nicolae Jiga, Nicolae Diamandi şi Iosif Diamandi), doi protopopi bihoreni (Toma Păcală şi Iosif Vesa) şi un preşedinte-vicar al Consistoriului Ortodox Român din Oradea Mare (arhimandritul Andrei Alexandru Papp) ne-a rezervat o surpriză, din punct de vedere al cercetării istorice. Cu ocazia repetatelor lucrări de întreţinere au fost scoase la lumină, de pe mormântul lui Nicolae Jiga, o fusaiolă din lut ars şi mai multe fragmente ceramice, fapt care ne-a atras atenţia, dar în prima fază am considerat că acestea provin din pământ de umplutură. Înainte de Sfânta Sărbătoare a Crăciunului din anului 2019 am observat, întâmplător, o piatră aruncată lângă mormânt, care s-a dovedit a fi un topor de mână din epoca pietrei. Lipsa vegetaţiei a făcut posibilă cercetarea atentă a zonei, astfel că am reuşit să recuperăm, de la suprafaţa solului, mai multe obiecte din piatră: două amulete, un cuţit de cremene, un ciocan de mână şi câteva pietre pentru şlefuit. Piesele descoperite au fost predate la Muzeul Oraşului Oradea – Complex Cultural.

Nicolae NISTOROIU