În dimineața plecării spre România, ne-am dat deșteptarea cu vreo două ore mai degrabă decât s-ar fi cuvenit, tocmai pentru a putea vizita și minunatul oraș Salzburg, aflat în landul cu același nume, și care, imediat ce-l pronunți, îți reverberează-n minte și-n suflet acorduri și-arpegii din opera celui despre care Richard Wagner spunea: ,,Geniul excepțional al lui Wolfgang Amadeus Mozart îl situează mai presus de oricare maestru, în toate domeniile artei, în toate timpurile”.

Întemeietorul și Fortăreața

Dar să ne lăsăm captivați, pentru început, de istoricitatea Salzburg-ului, al patrulea oraș al Austriei, cu o populație de peste 150.000 de locuitori, așezat pe malurile râului Salzach. O urbe cu o arhitectură barocă, renumită în întreaga lume, având unul din cele mai bine păstrate centre din lumea germanică, fiind înscris în patrimoniul mondial UNESCO, din 1997. Salzburg-ul a fost populat încă de foarte timpuriu, din perioada neolitică, în mare parte datorită salinelor din zonă, săpăturile arheologice scoțând la iveală relicve preistorice: cu cca 1000 de ani î.Chr. se găsea aici o colonie de iliri, atrasă de exploatarea salinelor de pe Durnberg, lângă Hallein, iar după 400 de ani este ocupat de celți, care aveau să formeze, începând cu anul 15 d. Chr., mici comunități umane.  În timpul împăratului Claudius (41- 45 î. Chr.) romanii îl denumesc Juvarum și îl recunosc ca municipiu, fiind unul din cele mai importante orașe ale provinciei Noricum. Următorul moment semnificativ în istoria Salzburg-ului îl constituie - în anul 700 d. Chr. – venirea misionarului Rupert, care, după ce a pus temeliile unei mănăstiri pe muntele Nonnberg și a construit o biserică închinată apostolului Petru, este considerat întemeietorul orașului Salzburg. Acesta a fost, de altfel, în sec. VIII, în timpul domniei lui Carol cel Mare, chiar capitala domnitorilor bavarezi, iar în 1077 începe construirea fortăreței orașului, Festung Hohensalzburg, pe ruinele unui castel roman. Actuala imagine barocă a orașului datează din sec. al XVIII-lea, când arhiepiscopii Wolf Dietrich von Raitenam, Markus Sittkus von Hohanens și Paris Lodron, au pus în aplicare concepția arhitecturală a lui Wolf Dietrich și abia din 1816 Salzburg trece sub administrarea Austriei.

Orașului Salzburg i se mai spune și ,,scena lumii”, pentru că numele lui Mozart a scris istoria salzburgheză a ultimelor secole, iar acest lucru se recunoaște în cele mai mici amănunte, de la foițele delicate ce îmbracă bomboanele de marțipan și până la vibrațiile clapelor de pian din timpul vreunui concert estival, pentru că, într-adevăr, muzica mozartiană este peste tot, omniprezentă și omnipotentă, frumosul oraș o respiră prin toți porii. Genialul compozitor s-a născut la 27 ianuarie 1756, într-o casă de pe Getreidegasse, nr.9, unde luase ființă, la 1711, o școală de dans pentru nobili și unde se țineau cursuri de bune maniere și comportament în societate. În 1773, după cea de-a treia călătorie muzicală a lui Amadeus și a tatălui său la Viena, familia se mută într-o casă din piața ,,Hannibal”, la nr. 8, unde o seamă de muzicieni vor fi oaspeți ai familiei, și unde Mozart a compus – între 1773 și 1780 – simfonii, concerte pentru vioară și pian, serenade, arii de operă etc. Dar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, trei sferturi din casa de pe Getreidegasse a fost distrusă de o bombă, reconstrucția ei având loc abia în 1994, unde în momentul de față se află Muzeul Mozart, pe care l-am vizitat și noi. Nu înainte de a vedea centrul orașului, cu terasele și restaurantele sau micuțele piețe încadrate de palatele baroce, unde seara, doamnele cu rochii vaporoase și domnii în smokinguri ciocnesc pahare cu vin roșu, în așteptarea magnificelor simfonii mozartiene.

Prima vioară. Şuviţa de păr

Am trecut pragul casei natale a lui Wolfgang Amadeus cu emoție și înfrigurare, o clădire cu cinci etaje de pe Getreidegasse, care găzduiește muzeul închinat compozitorului care a revoluționat muzica mondială, unde ,,Wolfer” – cum îl alinta familia – a trăit și a creat vreme de 17 ani. Aici au luat naștere primele simfonii, despre care se spune că ar imortaliza spiritul adevărat și jovialitatea Salzburg-ului baroc, din plenitudinarul peisaj seren al Alpilor austrieci. În muzeul mozartian se pot vedea expoziții bogate și diverse, între care, ca un giuvaer care iradiază rafinament și emoție estetică, prima vioară a ,,copilului – minune”, precum și o șuviță din părul acestuia; alături de obiecte originale de îmbrăcăminte, scrisori personale și ale familiei, tablouri și diverse schițe, care, desigur, apropie empatic numerosul public de viața privat-intimă a incredibilului Amadeus. (Va urma)