Parcă nicicând vacanţa sărbătorilor de iarnă n-a fost mai neprietenoasă cu copiii de la Sudrigiu, comuna Rieni, autorităţile de acolo dispreţuindu-i şi pedepsindu-i cum nu se poate mai crunt.

 

Mai întâi, au lăsat şcoala până aproape să se prăbuşească peste ei, fără să facă nici cel mai mic efort pentru a o repara, în vară, în vederea începerii cursurilor. În 8 septembrie 2018, cu doar două zile înaintea deschiderii anului de învăţământ, curtea şcolii arăta ca în fotografiile de alături: gard căzut la pământ, instalaţii de joacă ruginite de vreme, un fost butoi de motorină de 200 de litri, ruginit şi el, cu marginile ascuţite, ţinea loc de tomberon la poartă, clanţe ruginite şi stricate la intrarea în imobil sau chiar lipsă la intrarea în curte, defecţiuni la sistemul de iluminare la intrarea în sala de clasă, şi multe altele. Nimeni nu poate nega că acolo nu s-ar fi organizat cursuri pentru cei puţin peste 10 copii ai localităţii, mărturie fiind anunţul lipit pe poartă şi cel de la intrarea în imobil.

A doua zi, după ce Naţional TV a sesizat starea de fapt şi pericolul la care erau chemaţi copiii, autorităţile au închis şcoala şi i-au mutat pe copii la unitatea din centrul de comună, Rieni. Nu înainte însă ca marii gospodari ai comunei să le reproşeze părinţilor reclamaţia către postul de televiziune (care reclamaţie, pentru corecta lor informare, nu a existat, personal identificând dezastrul în drumul meu pe acolo).

Luni, 10 septembrie, reprezentanţii Primăriei le-au explicat părinţilor şi elevilor de la Sudrigiu, prezenţi la festivitatea de deschidere a şcolii adoptive de la Rieni, că situaţia extrem de neplăcută în care se aflau a fost cauzată de o persoană (adică, de autorul acestui articol), care nu are nimic în comun cu învăţământul. (Din nou, pentru o informare corectă, aş dezvălui din propriul CV că sunt profesor cu gradul didactic I şi studii postuniversitare finalizate în domeniu).

Mai departe, întreaga toamnă, doar ambiguităţi din partea reprezentanţilor Primăriei când au fost întrebaţi de catre părinţi despre posibilitatea efectuării reparaţiilor la şcoala din Sudrigiu şi întoarcerea copiilor în vatra satului. Nimic n-a trecut de nivelul vorbelor.

Punctul culminant s-a consumat înaintea vacanţei de Crăciun când, pentru a fi sigure că la sfârşitul anului trec primele linia de sosire în întrecerea cu părinţii şi, mai ales, cu copiii, autorităţile le-au făcut acestora cunoscuta intenţia de a desfiinţa definitiv, din vara 2019, atât şcoala de la Sudrigiu, cât şi postul învăţătoarei Ioana Bonchiş, urmând ca aceasta să fie detaşată la o altă unitate, iar micuţii repartizaţi la celelalte clase primare ale şcolii de la centrul de comună, Rieni. Nimic mai sfidător şi mai distrugător de năzuinţe, de visuri…

„Cum şi de ce să desparţi copiii de învăţătoarea lor?”, ne întreabă, unul dintre părinţi, în numele tuturor celorlalţi. Simplu, pentru că au dispreţuit pe termen lung, fără nici un sentiment al cinstei, al moralei, al corectitudinii sau al datoriei, o instituţie de învăţământ şi pe micuţii ei beneficiari, oamenii de mâine ai ţării, a fost răspunsul nostru.

Să ne mutăm însă atenţia şi spre „centru”… Ce au făcut în tot acest răstimp domnii de la judeţeana şcolară (de partid) de la Oradea? Mulţumitor, în vacanţă, de sărbători. Şi nu numai de sărbători. Ori de câte ori Naţional TV a încercat să ia legătura cu domniile lor, fie au anunţat că deliberează răspunsuri, urmând a reveni în convorbire, dar n-au mai revenit, fie n-au mai răspuns deloc la apeluri.

 

Prieteni de la Rieni şi respectabili domni de la Inspectorat…

 

Organizarea învăţământului primar în mediul rural din România permite funcţionarea şcolilor cu clase simultane, cu un număr de minimum 10 elevi. La Sudrigiu sunt 12, iar recensământul privind copiii preşcolari indică faptul că în anii următori numărul elevilor nu va scădea sub 10. Ba mai mult, în situaţia puţin probabilă a scăderii efectivelor de copii sub 10, pentru unul-doi ani, se poate obţine derogare în favoarea continuării activităţii. Toate acestea le-am aflat curând de la doamna Paloma Petrescu, expert în domeniul educaţiei, fost înalt funcţionar în Minister. Prezentă la una din ediţiile emisiunii „Miezul problemei”, de la Naţional TV, domnia sa a explicat de ce astfel de cazuri se soluţionează favorabil: „Şcoala nu trebuie să se închidă. Putem transporta cu microbuzul, și s-au întâmplat lucrurile astea, din motive de eficiență, costuri, elevii de gimnaziu la școala din centrul de comună, dar nu cei din învățământul primar și de la grădiniță. Dacă asta se întâmplă acolo, atunci sigur că vina în principal este a gospodarului. Chiar dacă numărul copiilor ar fi fost mai mic, legea educației permite tot felul de derogări. Eu cred că nu neapărat lipsa finanțării sau proasta finanțare este marea problemă, ci neutilizarea eficientă a fondurilor”.

Comportându-vă astfel, arătaţi că la Rieni, cu îngăduinţa Oradiei, nimic nu se face în interesul copilului, ci doar al dumneavoastră. Pedagogic, aţi realizat un dezastru… Majoritatea copiilor nu se vor mai putea concentra la activităţile de până în vară ale învăţătoarei sau o vor face cu dificultate, aflând prematur despre plecarea dânsei, sunt de părere specialiştii.

Pe de altă parte, un calcul simplu indică faptul că un copil cu vârsta între 6 şi 10 ani, pentru efectuarea navetei la şcoala de la centrul de comună (de care îl despart aproximativ 3 kilometri), pierde în fiecare dimineaţă mai bine de o jumătate de oră de somn. La întoarcere, alte câteva zeci de minute, mai ales că n-aţi sporit la nivel de comună numărul microbuzelor şcolare, de care amintea doamna Petrescu, copiii fiind nevoiţi să aştepte efectuarea şi a altor curse, cu elevii de gimnaziu. Într-o săptămână, se pierd patru-cinci ore. Într-o lună, până la 20-22 de ore de neodihnă, adică aproape o zi. Cine le restituie? Cine vă dă dvs. dreptul să le amendaţi copiilor dezvoltarea fizică şi emoţională în felul acesta, pe când ei au dreptul la învăţătură lângă casa lor, cu învăţătoarea lor? Cum compensaţi pierderile suferite de aceşti micuţi? Sunt vouchere de sănătate pentru ei? Sau numai situaţii statistice?

Tot în context, deşi cred că aproape nu mai contează, poate nu ştiaţi, dar în anul Centenarului aţi lăsat să cadă o şcoală veche, de la 1905, după cum se poate afla din cartea autorului Alexandru Spânu, „Iubind printre Crişuri”? Şcoala românească, încă de la 1905, în Imperiul Austro-Ungar…