14 noiembrie 2022, dimineața

După micul dejun urcăm în camerele noastre și coborâm cu tot calabalâcul în hol și apoi urcăm în autocar, după ce ne aranjăm în cala de bagaje geamantanele cu ajutorul șoferului Hameed care vorbește bine englezește. Pornim spre Ierusalim în același freamăt cunoscut de claxoane de toate tipurile și intensitățile, pătrundem în Cetatea Sfântă pe care o înconjurăm spre a urca în Muntele Măslinilor sau Muntele Eleonului. Șoferul găsește un loc unde să coborâm repede pentru a elibera locul pentru alte autocare. Muntele Măslinilor (în ebraică, Har HaZeitim, în arabă: Djebel Az-Zeytun) este muntele situat la răsărit de vechiul oraș al Ierusalimului, fiind denumit așa după dumbrăvile  bogate în măslini care l-au acoperit înainte vreme. Muntele unde ascultăm istorisirile evanghelice ale preoților noștri este un munte deosebit de important în religiile iudaică și creștină, dar este venerat și în religia islamică. O mare parte a muntelui este ocupată de satul arab At-Tur și care a devenit cu trecerea timpului un cartier al Ierusalimului. Altitudinea  maximă a Muntelui este de 809 m deasupra nivelului mării, de aici se poate vedea întreaga panoramă a Orașului Vechi al Ierusalimului și din acest motiv foarte multe desene, picturi, ori mai recent, fotografii, s-au realizat și se realizează de pe Muntele Măslinilor.

Coborâm cu sfială și atenție de pe Munte spre Grădina Ghetsimani. În stânga se poate vedea Biserica Pater Noster, unde Iisus i-a învățat pe ucenici cum să se roage, iar pe partea dreaptă se vede cetatea Ierusalimului cu cupola aurită a moscheii Domului Stâncii, zisă și moscheea lui Omar, ridicată de musulmani chiar pe locul unde Avraam era cât pe ce să-și sacrifice fiul Isaac, dar care a fost oprit de Domnul ce i-a pus doar credința la încercare și pe locul unde s-a înălțat mai târziu vechiul și mărețul templu al lui Solomon. Tot de aici de pe înălțimea Muntelui Măslinilor se pot vedea cele două cupole gri ale Bisericii Sfântului Mormânt unde ne-am închinat în 11 noiembrie 2022. Părintele Pașca ne spune că de pe Muntele Măslinilor a coborât Iisus de sărbătoarea Floriilor pe mânzul de asină, aclamat de mulțime și a intrat în slavă pe poarta denumită mai târziu Poarta de Aur a cetății, dar pe care musulmanii au zidit-o. Părintele Ciprian ne arată în depărtare această poartă, despre care se crede că se va deschide iar la a doua venire a Mântuitorului și când va avea loc înfricoșata judecată de apoi, aici, pe valea Chedronului sau Valea Iosafat, unde vedem unul dintre cele mai mari și înfricoșătoare cimitire din lume, lipsit de verdeață, cu peste 150.000 de morminte, majoritatea sunt simple, de piatră, ale evreilor, musulmanilor și creștinilor, aici prețul unui mormânt se ridică până la câteva sute de mii de euro. Grădina Ghetsimani, la care ajungem acum, este, fără nici o îndoială, nu numai cea mai renumită grădină din Țara Sfântă și, prin extensie, din întreaga lume, ci și unul dintre cele mai pilduitoare locuri din întregul Ierusalim, poate al doilea ca importanță după Biserica Sfântului Mormânt. Aici Iisus s-a rugat stăruitor pentru nerecunoascătoarea cetate a Ierusalimului și, implicit, pentru  noi, păcătoșii, aici a plâns atât de amarnic și de sfâșietor, încât lacrimile I s-au preschimbat în picături de sânge, prefigurând sângele ce avea să-I curgă din trupul lovit în praetorium-ul guvernatorului Pilat și, după câteva ore mai târziu, din coasta împunsă cu sulița pe când zăcea atârnat pe crucea Golgotei. Aici, unde suntem acum, în această zi de 14 noiembrie 2022, Iisus s-a apropiat cel mai mult de noi, de oamenii muritori, de statutul nostru de ființe debile și supuse slăbiciunii inerente condiției umane, dar tot aici prin grația divină a biruit această slăbiciune, iar după mărită Învierea Sa din morți, S-a ridicat spre cer tot de aici, din Grădina Ghetsimani. Era cu neputință să părăsim Ierusalimul fără să ne închinăm în Grădina Ghetsimani despre care am citit atâtea lucruri. Dar una este să citești, alta este să vezi cu propriii tăi ochi, așa că este de luat în seamă acel principiu de bază al empirismului, enunțat în diferite forme de către Aristotel, Aquinas, John Locke, Berkeley și David Hume: Nihil est in intellectu quod non fuerit prius in sensu (Nimic nu este în intelect, înainte de a fi mai întâi în simțuri). Dar Iisus contrazice acest principiu al empirismului, atunci când spune după ce apostolul Toma Necredinciosul îi atinge coasta Celui inviat din morti și când mărturisește dumnezeirea Lui: „Pentru că M-ai văzut ai crezut. Fericiți cei ce n-au văzut și au crezut!" (Ioan 20, 29)  Noi, pelerinii bihoreni, avem acum șansa de a fi, de a peregrina, de a respira aerul sfintei grădini, o oază de verdeață povârnită în partea de răsărit a Ierusalimului, lânga Muntele Templului, în partea de est a pârâului Chedron sau pârâul Cedrilor sau Valea lui Iosafat și pe partea de vest a Muntelui Măslinilor. Ea se întindea la început de o parte și de alta a pârâului Cedrilor, care în timpul verii nu are nici un pic de apă. Pârâul apucă să curgă doar în lunile de iarnă, când plouă ori ninge. Ghetsimani înseamnă presă de ulei  (gat-șamna, în limba aramaică), un termen înpământenit probabil de la prezența pe acest munte sădit cu măslini a unei prese care storcea măslinele pentru a scoate uleiul atât de prețuit în antichitate. Pe poarta care duce la grădina unde a suferit Iisus se observă o cruce a Ierusalimului vopsită pe poartă cu roșu. Aflăm de la părintele Ciprian Pașca, după ce ajungem în față la Biserica Mormântului Maicii Domnului, că așezământul religios este unul dintre cele mai căutate şi îndrăgite altare de închinare, mai ales în luna august, când este prăznuit hramul sfântului locaş. O icoană a Împărătesei Cerurilor de la Metocul Ghetsimani de lângă Sfântul Mormânt este purtată în procesiune cale de 1,5 km, din Ierusalim la Mormântul Maicii Domnului. În minunata grădină unde Fiul ei a biruit frica omenească de moarte a avut loc punerea Fecioarei în mormânt, dar, potrivit tradiției creștine, trupul Fecioarei n-a cunoscut putrezirea morţii, nici n-a rămas în mormânt, precum al unui om obişnuit. Maica Domnului a fost mutată la cer, după îngropare, prin puterea şi dragostea Fiului ei. Străbatem acum partea de nord a Grădinii Ghetsimani și, înainte de a pătrunde în galeria subterană săpată în stâncă, aflăm de la părinții noștri că Sfânta Elena a zidit o biserică deasupra Mormântului Maicii Domnului, între anii 325 şi 337, pe care, în anul 614, perşii au distrus-o, dar prin secolul al XI-lea, cruciaţii au ridicat altă biserică, ce se păstrează şi în zilele noastre. Trecem în tăcere pe sub frontonul masiv de piatră al intrării care duce spre Mormântul Maicii Domnului şi, înainte de a coborî cele 48 de trepte, toate iluminate de sute de lumânări aprinse de pelerini, ne oprim spre a ne închina în fața Paraclisului Sfinţilor Părinţi Ioachim şi Ana, amenajat în partea dreaptă a galeriei de coborâre și suntem îndemnați să ne uităm și spre partea opusă unde se găsește paraclisul Dreptului Iosif. Mormântul Maicii Domnului este lung de 29 de metri și lat de 7 metru, o piatră păstrează încă forma sfântului ei trup și pe această rocă se săvârșește zilnic Sfânta Liturghie, de către ortodocși, romano-catolici, de către preoții armeni și de către preoții copți din Egiptul creștin. În spatele Mormântului Maicii Domnului se află icoana Ei făcătoare de minuni, denumită Ierusalimitissa, pe care Sfântul Paisie Aghioritul susține că a văzut-o în timpul vieţii sale pământeşti.

Ieșim din biserică și începem să coborâm strada îngustă dinspre vârful Muntelui Măslinilor. Părintele Pașca ne spune că la circa 300 de metri din locul unde ne aflăm se poate vedea Mănăstirea rusească Sfânta Maria Magdalena cu cupolele ei aurite în formă de ceapă, care nu primește decât grupuri organizate și anunțate în prealabil. Vizităm și ne închinăm la Mănăstirea și Biserica franciscană Dominus Flevit (Domnul a plâns), a cărei cupolă este construită în formă de lacrimă, o lacrimă solidă imensă prelinsă parcă din ceruri, pe locul unde Mântuitorul a plâns pentru necredința Ierusalimului și a profețit apropiata lui dărâmare. Tot aici a proorocit Domnul și sfârșitul lumii. De acolo, continuăm drumul străbătând aleile care brăzdează Grădina Ghetsimani, bine îngrijită, cu suprafețe arate și discuite între măslinii milenari și scorburoși. Se păstrează vreo opt măslini despre care se crede că au fost martorii sfâșierii lăuntrice a lui Iisus în această grădină. Cel mai gros măslin măsoară opt metri în circumferință. Chiar dacă acești măslini nu sunt exact pomii roditori din acea vreme, cu siguranță că sunt urmașii direcți ai acelora, crescuți din rădăcinile lor bătrâne și extrem de rezistente. 

Observăm de pe o alee a Grădinii Ghetsimani, dincolo de gard, o placă dreptunghiulară, metalică de culoare neagră, pe care scrie cu cuvinte de culoare argintie în engleză următoarele propoziții:

MY FTAHER, IF IT IS POSSSIBLE, LET THIS CUP PASS FROM ME: NEVERTHELESS NOT AS I WILL, BUT AS THOU WILL (MATTHEW 26:39) O, Jesus, in deepest night and agony, You spoke these words of trust and surrender to God the Father in Gethsemane. In love and gratitude, I want to say in times of fear distress: My, Father, I do not understand You, but I trust You. În traducere: „Tată, dacă este cu putință, depărtează de la Mine paharul acesta! Totuși, nu cum voiesc Eu, ci cum voiești Tu. O, Isuse, în cea mai profundă durere și agonie, Tu ai rostit aceste cuvinte de încredere și predare lui Dumnezeu Tatăl în Ghetsimani. Cu iubire și recunoștință, vreau să spun în vremuri de frică: Tată, nu Te înțeleg, dar mă încred în Tine (subl.ns.)

Mai jos, aceleași propoziții sunt redate în limba germană, astfel:

MEIN FTAHER, WENN ES MÖGLICH  IST, LASS DIESEN Kelch an mir vorübergehen: aber nicht wie ich will, sondern wie du willst (Matthäus 26:39)

Du, o, Jesus, in tiefster Nacht und Todesangst hast Du in Gethsemane diese Worte des Vertrauens und der Hingabe an Gott den Vater gesprochen. In Liebe und Dankbarkeit möchte ich in Zeiten der Angst und Bedrängnis sagen: Mein Vater, ich verstehe Dich nicht, aber ich vertraue Dir.

Cu ecourile acestor ziceri care ne răscolesc sufletele, retrăind suferințele Mântuitorului Iisus în Grădina Ghetsimani, suntem îndemnați de preoți să ne adunăm sub steagul tricolor mânuit de Marius Mineru și să coborâm cu toții spre Biserica Agoniei sau Biserica Tuturor Națiunilor. (Va urma)