Scriu aceste cuvinte după atacurile fulgerătoare ale grupărilor teroriste asupra Israelului, efectuate la exact 50 de ani de la izbucnirea războiului de Yom Kippur din 1973, când Țara Sfântă a fost ținta atacurilor neașteptate din partea mai multor țări cu populație arabă. Am ales nu întâmplător titlul Fericiți făcătorii de pace…, pentru că Domnul nostru Iisus Hristos a propovăduit necontenit pacea, iubirea, buna înțelegere între oameni. Din nou, nu este pace sub sfinții măslini care și-au mișcat altădată frunzele sub ruga fierbinte a Fiului lui Dumnezeu. Să nădăjduim însă că se va sfârși cât mai curând acest episod sângeros și pelerinii din toată lumea, inclusiv de la noi din țară, să ia din nou drumul spre Țara Sfântă.

             După ce ambarcațiunea noastră, salvată printr-o adevărată minune a lui Dumnezeu de la un naufragiu iminent pe Marea Galileii în amiaza zilei de duminică, 13 noiembrie 2022, părinții îndrumători ne-au condus în pas întins spre locul denumit Muntele Fericirilor, situat lângă țărmul unde pășim acum cu toții în siguranță, povestindu-ne unul altuia trăirile pe care le-am avut în momentul pericolului coliziunii. Există în folclorul bihorean o admirabilă maximă: Dumnezeu când te ajută/ Plumbul ți se face plută…

Așa s-a întâmplat și cu noi și așa am ajuns cu bine pe mal, spre a ne îndrepta spre alt loc din binecuvântatul nostru pelerinaj. Există un Munte al Fericirilor? Cu siguranță există, și acesta este în Țara Sfântă. Dar cred, că nu numai aici. În general, Muntele este un loc special, un loc apreciat în mai multe religii ca fiind punctul unde Cerul se întâlnește cu Pământul, de aceea Muntele a fost forma de relief unde I se aduc lui Dumnezeu cultul și jertfa datorate.

Primul Munte despre care citim în Vechiul Testament este Muntele pe care a acostat corabila lui Noe, presupus a fi Muntele Ararat, corabia lui Noe fiind o prefigurare a Bisericii în care sã ne rugãm, multe biserici au forma unor corãbii cu ajutorul cãrora sã navigãm pe marea învolburatã a lumii acesteia. Aici a fãcut bunul Dumnezeu fãgãduința lui Noe cã nu va mai pedepsi lumea prin potop, desfãșurând curcubeul în semn de pace și bunãvoințã. Tot în Vechiul Testament, primul Munte Sfânt în înțelesul cuvântului este Muntele Sinai sau Muntele Horeb, unde proorocul Moise se desculțã înaintea rugului aprins de unde l-a agrãit Tatãl Ceresc pentru a primi înscrise pe piatrã Decalogul, legea pentru poporul ales din vechiul legãmânt, adicã Legea lui Moise (Ieșirea, 3,1; 19, 1-20). Dupã cucerirea cetãții vechi a Ierusalimului de la locuitorii iebusei de cãtre regele David, colina denumitã Sion va deveni muntele cel sfânt pentru poporul iudeu și o denominațiune care va caracteriza de aici încolo întreg poporul israelit. În mod curios însã, locul unde regele cel înțelept Solomon construiește primul și uimitorul Templu al neamului iudeu nu va fi Muntele Sion, ci Muntele Moria, unde Se arãtase Domnul lui David, tatãl sãu, și pe locul pe care-l pregãtise David, în aria lui Ornan Iebuseul și pe care tradiția biblicã îl identificã cu locul unde patriarhul Avraam a fost aprig încercat de cãtre Dumnezeu când i-a cerut sã aducã jertfã chiar pe fiul sãu Isaac.(Facerea 22)

Mântuitorul nostru Iisus Hristos are însã o cu totul altã abordare în ce privește însemnãtatea Muntelui în credința creștinã. În textul Noului Testament, în discuția avutã cu femeia samarineancã - dupã tradiție, Fotini samarineanca - din Evanghelia dupã Ioan, capitolul 4, Noul Învãțãtor spune cã adevãrata închinare sau adorare adusã lui Dumnezeu nu este pe unul sau altul din munții sfinți, ci „în duh și adevãr”. Iar mai târziu, apostolul Pavel, în epistola sa cãtre galateni pune în opoziție cele douã femei ale lui Avraam, femeia roabã și femeia liberã, fiul roabei și fiul celei libere, ca prefigurãri ale Legii vechi și, respectiv, Legii noi, Muntele Sinai (legea veche) și muntele Ierusalimului cel de sus (Galateni 4, 21-30).

Aflãm de la pãrinți cã un numãr de cinci munți sunt explicit desemnați cu numele lor în Noul Testament și anume: Muntele Mãslinilor, Muntele Sinai, Muntele Sion, Muntele Garizim (muntele sfânt pentru samariteni în Samaria), Muntele Nazaretului (Luca 4, 29). Alți munți, care nu sunt nici numiți, nici explicit localizați în Noul Testament, sunt identificați însã de tradiția Bisericii locale din Israel și anume: muntele ispitirii de lângã Ierihon, muntele Taborului sau al Schimbãrii la Fațã și, last, but not least, muntele Fericirilor de lângã Marea Galileii și spre care ne îndreptãm acum toți pelerinii bihoreni în aceastã frumoasã zi de duminicã, 13 noiembrie 2022. Ni se explicã faptul cã acest munte este locul minunat unde Mântuitorul Iisus îi cheamã pe ucenicii Sãi spre a le ține o predicã despre adevãratele fericiri dupã care sã tindem în viața pãmânteascã.(Matei 28, 16).

Starețul Emilianos de la mânãstirea savantã Simonos Petras din Sfântul Munte Athos pe care am vizitat-o și unde aproape toți cãlugãrii au studii superioare aratã cã aceastã denumire de munte sfânt este legatã în tradiția creștinã de teofania luminii sfinte, a luminii necreate, denumite de isihaști lumina taboricã. În linia Muntelui Sinai și Muntelui Sion se adaugã așadar Muntele Tabor, apoi urmeazã alți munți unde sfințenia cãlugãrilor s-a întâlnit cu lumina divinã, cum ar fi Muntele Olimp din Asia Micã sau Olimpul Bitiniei, Muntele Latros din Asia Micã, Muntele Athos din Grecia, Muntele Meteora din Grecia, Muntele Sfântului Auxențiu de lângã Constantinopol pe coasta asiaticã a Bosforului, Muntele Kyminas din Bitinia nu departe de Prusa și Muntele Ceahlãu din România.

Muntele Fericirilor (în ebraică, Har HaOsher) este, de fapt, un deal din nordul Israelului în Podișul Korazim. Acesta este locul unde se crede că Isus a rostit măreața și benefica Sa Predică de pe Munte. Locația tradițională a Muntelui Fericirilor este pe malul de nord-vest al Mării Galileii, între Capernaum și situl arheologic Ghenesaret (Ginosar), pe versanții sudici ai Podișului Korazim. Altitudinea sa este negativă, adică Muntele Fericirilor este situat aproximativ 25 de metri sub nivelul oceanului planetar, dar aproape cu 200 de metri deasupra Mării Galileii, fapt ce îl face să fie unul dintre cele mai joase vârfuri din lume. Paradoxal, cu cât este mai jos acest loc, cu atât el este mai înalt în ce privește noblețea învățăturilor date nouă de către Mântuitorul nostru Iisus Hristos!

Părinții ne spun că locația reală a celebrei Predici de pe Munte nu este sigură, dar locul actual este cunoscut și sub numele de Muntele Eremos și a fost comemorat de mai bine de 1600 de ani. Situl este foarte aproape de Tabgha. Alte locații sugerate pentru predica lui Iisus de pe munte au inclus Muntele Arbel din apropiere sau chiar Coarnele lui Hattin.

Pelerinii au fost atrași de acest loc încă din secolul al V-lea. Nu există nicio dovadă a identificării acestui loc înainte de secolul al IV-lea, însă pare rezonabilă plasarea predicii aici, având în vedere faptul că Iisus locuia în Capernaum, nu departe de acest loc.

Excelența sa, dl. Jerome Murphy O'Connor, profesor de Noul Testament la Școala Biblică și Arheologică Franceză din Ierusalim și o autotitate în domeniul său atribuie alegerea acestui loc chiar pelerinilor care au fost de-a lungul vremii în această zonă bine udată de ape, răcorită de umbrele copacilor de pe coasta Marii Galileii și unde pelerinii bizantini făceau popasuri. Profesorul crede că această locație este cea mai potrivită pentru minunile înmulțirii pâinilor și peștilor, însărcinarea apostolului Petru de a fi primus inter pares între ceilalți apostoli, după ce Petru dă dovadă de o puternică credință în Hristos Domnul și după un mic dejun cu pește care a avut loc pe malul Mării Galileii. După aceste evenimente memorabile, profesorul din Ierusalim crede că a devenit cu totul convenabil ca predica lui Iisus Hristos să fie localizată pe acest deal, care s-a numit și se numește Muntele Fericirilor. Așa după cum a afirmat Murphy-O'Connor, de aici „se pot vedea virtual toate locurile în care Iisus a trăit și a muncit”.

Aflăm de la părintele Ciprian că pelerinii au comemorat predica pe Muntele Fericirilor încă din secolul al IV-lea. După ce a descris Biserica Pâinilor și Peștilor, pelerina Egeria a scris: „Acolo în apropiere, pe munte este peștera spre care Mântuitorul a urcat și a rostit Fericirile”.

Într-adevăr, o serie de ruine ale unei biserici mici, datate la sfârșitul secolului al IV-lea au fost descoperite la poalele dealului în arealul de la biserica actuală. O parte din mozaicul podelei a fost recuperat cu mare grijă și acum este expus la Capernaum.

Ne îndreptăm spre biserică pe niște alei unde din loc în loc ne întâmpină tăblițe de marmură neagră pe care sunt înscrise cu litere aurite și în limba engleză textele Fericirilor (Blessed are the peacemakers, for they will be called children of God, adică Fericiți făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema).

Biserica cu turn octogonal a fost construită, mult mai târziu, în anul 1938, după niște planuri ale arhitectului Antonio Barluzzi, cu sprijin material din partea lui Benito Mussolini. În chip paradoxal, biserica catolică aparținând ordinului franciscanilor de pe Muntele Fericirilor este în stil bizantin, ea este înzestrată cu un furnir de marmură ce închide pereții mai mici și există un mozaic aurit în dom. Dar ce este mai important este faptul amplasării bisericii între grădini răcoroase, liniștite, pline de verdeață, cu o minunată vedere spre Marea Galileii, adică un loc de unde se putea predica cel mai bine învățăturile divinului Mântuitor. Observăm că pereții tavanului au forma unui octagon, iar în fiecare parte există câte o fereastră unde stă scris în limba latină câte unul dintre cele opt versete, deși aici sunt nouă, fiecare începând cu cuvintele: Beati… (Fericiți…). Am încercat să surprind Fericirile propovăduite de Mântuitorul nostru pe țărmul Mării Galileii în acest sonet: Fii milostiv, de milă-avea-vei parte/ Și fii și blând: al tău va fi pământul/ Iar de ți-e sufletul curat, Preasfântul/ Îl vei vedea în ceruri după moarte./ Să-mpăciuiești pe toți certații-aparte/ Acoperă-i pe goi cu tot veșmântul/ Că raiul îți va fi coperământul/ Iar lacrimi de-i vărsa, nu sunt deșarte./ Ferice-i fi, când răii te alungă/ Și din pricina Mea te-or bate tare/ Că numai așa poți prin strâmta strungă/ Să intri-n crângul pardosit cu soare/ Unde vrăjmașii tăi nu pot s-ajungă:/ Fii bucuros că plata-n cer e mare!

(Va urma)