La 14/27 august 1916, în baza ordinului ministrului de război numărul 2.891, a luat fiinţă Divizia 11 Infanterie, prin transformarea Comandamentului 1 Teritorial. O parte din elementele componente ale marii unităţi fuseseră formate anterior.

 

Astfel, conform Legii de organizare a puterii armate din 29 martie 1908, începând cu 1 iunie acelaşi an, în noua structură a armatei intrase Batalionul de recrutare Dolj, din Cercul de recrutare cu acelaşi nume. Comandant al acestui batalion era numit căpitanul Toma Costescu, şef al biroului de recrutare fiind căpitanul Gheoghe Popescu. 

În anul 1913, ca urmare a evenimentelor grave din Balcani, produse de agresiunea Bulgariei împotriva foştilor ei aliaţi, Serbia, Grecia şi Muntenegru, conform Înaltului Decret nr. 4608, cu începere din noaptea de 23 spre 24 iunie (stil vechi), întreaga armată română a fost mobilizată. Batalionul de rezervă Dolj nr. 1, împreună cu un al doilea batalion, au format Regimentul 41 Infanterie, care a participat la scurta campanie din sudul Dunării, încheiată, cum se ştie, prin semnarea Păcii de la Bucureşti, din 28 iulie/10 august 1913. Regimentul avea să primească drapelul său de luptă un an mai târziu, la 10 mai 1914. În august 1916 va mobiliza cartierele Diviziei 11 şi ale Brigăzii 22 Infanterie, intrând apoi în organica acesteia.

Plicul de mobilizare în ipoteza "Z" conţinea ordinea de bătaie a diviziei, partea activă, a cărei conducere a fost asigurată de generalul Ion Muică, având ca şef de stat major pe locotenent-colonelul Rafael Mărculescu, ajutat de Alexandru Mlădinescu şi căpitanul Dumitru Diamandi. La terminarea mobilizării, divizia era constituită pe două brigăzi, astfel: Brigada 21 Infanterie, comandată de colonelul Dumitru Cocărăscu (foto), cu Regimentele 18 şi 58 Infanterie, având în frunte pe colonelul Constantin Jipa, respectiv pe locotenent-colonelul Savu Neagu; Brigada 22 Infanterie, comandată de colonelul Ion Anastasiu, cu Regimentele 41 şi 71 infanterie, conduse de colonelul Mihail Obogeanu şi de locotenent-colonelul Nicolae Munteanu. Artileria diviziei a fost pusă sub comanda colonelului Dumitru Paşalega, fiind formată din Regimentul 21 Artilerie (locotenent-colonelul S. Petroianu) şi Regimentul 1 Artilerie Munte (colonelul Moscu).

Mobilizarea s-a executat în conformitate cu planul stabilit din timp de pace: astfel, în parte marea unitate şi-a mobilizat personalul şi materialele, cu deosebire grosul forţelor, care au format Grupul "Jiu", compus din Brigada 21 Infanterie (Regimentele 18 şi 58 Infanterie) şi divizionul de munte de 63 mm, comandat de maiorul Iliescu.

În prima parte a campaniei din anul 1916, Grupul de acoperire "Jiu" a acţionat sub ordinele directe ale Corpului 1 Armată, până la constituirea diviziei, pe zona de concentrare. Operaţiile de mobilizare s-au realizat la reşedinţa fiecărei unităţi, bineînţeles cu excepţia trupelor ce compuneau Grupul "Jiu", care, de la 14 august 1916, se găseau deja mobilizate pe frontieră.

Pentru Divizia 11 Infanterie, ipoteza "Z" prevedea ca aceasta să se concentreze în zona Târgu-Jiu, Româneşti, Drăguţeti, Cârbeşti, Dâmbova. Datorită însă faptului că Grupul "Jiu" a respins acţiunile Diviziei 144 austro-ungare dincolo de frontieră, înaintând adânc în dispozitivul inamic, în scopul susţinerii sale, Corpul 1 Armată avea să hotărască mutarea zonei de concentrare mai aproape la Livezeni. Nici aceasta nu a fost o zonă propriu-zisă de concentrare, căci, pe măsură ce unităţile soseau, ele erau trimise imediat pe frontul de luptă, acolo unde situaţia tactică o impunea.

Misiunea Grupului "Jiu ", ca şi a diviziei, s-a înscris în ansamblul de misiuni încredinţate Armatei 1, comandată de generalul Ioan Culcer. Ea a constat în respingerea inamicului din Banat şi din valea inferioară a Mureşului şi ocuparea, ca prim obiectiv, a zonei Alba-Iulia, Porţile de Fier. In acest scop, Divizia 11, concomitent cu mobilizarea, cu Grupul de acoperire "Jiu ", trebuia să ocupe gura defileului Jiului, stabilindu-se pe înălţimile Chicioara, Petrila, Mina Vulcan.

În înaintarea spre Haţeg, divizia trebuia să asigure flancul stâng al Armatei 1 şi să înainteze până pe linia Sibiu, Petroşani, pentru a ajunge la Mureş, între Alba Iulia şi Deva. Aşadar, îi revenea una din misiunile cele mai grele şi mai importante, deoarece divizia forma pivotul manevrei ce urma să se strecoare prin trecători în valea Mureşului.

Până la 25 august 1916, concentrarea tuturor elementelor diviziei avea să fie încheiată. În subordinea operativă, pe lângă unităţile organice, ea mai avea şi Regimentul 26 Infanterie; în total 5 Regimente, cu 16 batalioane, 19 baterii de artilerie de diferite calibre (8 baterii de artilerie de 75 mm, 2 baterii de obuziere de 120 mm, 3 baterii de artilerie munte de 63 mm, 3 baterii de 57 mm, 3 baterii. de 53 mm) şi 2 companii de pionieri. La aceste unităţi luptătoare s-au mai adăugat două echipe de căi ferate şi un divizion de muniţii al Corpului 1 Armată. În ziua de 26 august, cartierul Diviziei 11 Infanterie a fost instalat la Petroşani, dispozitivul de luptă fiind astfel constituit.

În ceea ce priveşte acţiunile Grupului "Jiu", în compunerea acestuia, pe lângă unităţile organice ale Brigăzii 21 Infanterie, au mai intrat batalionul II/Regimentul 41 Infanterie, batalionul II/Regimentul 26 Infanterie, bateria 2/Regimentul 5 Artilerie, bateria 5/Regimentul 9 Artilerie şi escadronul 2/ Regimentul 1 Călăraşi. Cu aceste forţe, în noaptea de 14 spre 15 august, Grupul "Jiu" a atacat prin surprindere Brigada 144 austro-ungară şi a ocupat zona Petroşani Livezeni, cu avanposturi pe linia Petrila, Tora, Colonia Nouă, Piatra Roşie, Cetatea Bolii. Artileria sa a ocupat poziţii de tragere pe dealul Feţii, pe cotele 1.003 şi 773.

Pentru îndeplinirea misiunii de luptă ordonate, colonelul Dumitru Cocărăscu, comandantul Grupului "Jiu", a împărţit, iniţial, poziţia de luptă în sectorul de est, în stânga Jiului, cu grosul forţelor Regimentului 58 Infanterie, sectorul de vest, în dreapta Jiului, cu Regimentul 18 Infanterie şi sectorul de centru. La ora 9 seara, Grupul "Jiu" a declanşat ofensiva, atacând prin surprindere pe trei coloane, astfel: la est batalionul maiorului Pleşoianu a înaintat pe direcţia Recea, Prisloape, Măgura, Chicioara; la centru colonelul Jipa a acţionat cu gruparea sa pe direcţia Livezeni, sud Petroşani, vest Chicioara, iar la vest forţele maiorului Dobrovolski pe direcţia Bărbăteni, Aninoasa, mina de cărbuni nord Aninoasa. Grupul şi-a fixat în flanc gardă batalionul II din Regimentul 58 Infanterie, pentru a manevra pe direcţia Poiana Muierii, Valea Jiului, spre Petrila, Petroşani.

Această dispunere a forţelor s-a dovedit a fi eficientă, pentru că ea a permis angajarea tuturor celor 5 batalioane întărite ale brigăzii austro-ungare. Coloana principală a operat în lungul Văii Jiului, iar grupările din est şi vest pe pantele şi culmile accidentale ale acestei văi. Ofensiva declanşată prin surprindere a avut ca rezultat străpungerea liniei de frontieră şi depăşirea obiectivelor fixate iniţial cu 6-8 km, după primele două zile de luptă.

Grupul "Jiu", până la 25 august 1916, a purtat în permanenţă acţiuni ofensive cu caracter local. În baza Ordinului nr. 225 al Corpului 1 Armată, toate forţele din sectorul Jiu trecute dincolo de frontieră au fost puse sub comanda generalului Ion Muică, comandantul Diviziei 11 Infanterie.

Din motive de ordin strategic, ca urmare a neaşteptatului dezastru de pe frontul de sud, de la Turtucaia, în baza deciziei Marelui Cartier General, la 29 august, Armata 1 a oprit ofensiva Grupului "Jiu", deşi pătrunderile în dispozitivul inamic depăşeau 5 km în adâncime, pe un front de circa 25 km lărgime. Acest ordin l-a determinat pe colonelul Cocorăscu, care luase comanda Brigăzii 21 (adică a Detaşamentului "Merişor"), să raporteze comandantului Diviziei 11 (Grupul ,,Jiu") că îşi face o "datorie din a aduce la cunoştinţă că toate întârzierile noastre în înaintare vor fi primejdioase, fiindcă ne vor sili a cuceri teritorii în zona de acţiune cu mari sacrificii de oameni şi cu mari cheltuieli de muniţiuni". Observaţia s-a dovedit a fi pertinentă, dar, din păcate, ea nu a fost luată în considerare.

 

Acţiunile inamicului

Acest prim eşec al trupelor inamice din apărare a determinat o analiză temeinică la nivelul Comandamentului Suprem al Puterilor Centrale. Frontul român căpăta în viziunea acestuia o importanţă sporită şi un rol prioritar în sectorul Jiului. Pentru stoparea înaintării armatei române şi în vederea trecerii la contraofensivă pe întreg lanţul carpatin, inamicul a dislocat de pe celelalte fronturi şi din rezervă trupe de elită temeinic instruite şi înzestrate, având o experienţă bogată de război: Corpul Alpin german, divizii bavareze, Corpul 1 rezervă german etc. În fruntea acestor mari unităţi, care repurtaseră anterior victorii răsunătoare, au fost numiţi cei mai eficienţi şi competenţi comandanţi şi ofiţeri de stat major: generalul Erik von Falkenhayn, fost şef al Marelui Cartier General German, generalul Arz von Staussenburg, generalul Kurt von Morgen, generalul von Deetmensingen al trupelor alpine (cu aceste trupe a luptat în România, cu gradul de locotenent şi viitorul feldmareşal Erwin Rommel).

Pe valea Jiului, în faţa trupelor Diviziei 11 Infanterie, s-a constituit Grupul General von Kneussel (foto) compus din: Divizia 11 bavareză, cu trei regimente de infanterie şi unul de artilerie, a trei divizioane; Divizia 301 Infanterie austro-ungară, formată de 10 batalioane, de infanterie, vânători şi ciclişti, 1 escadron de cavalerie şi 10 baterii de artilerie; Divizia 6 Cavalerie cu 6 regimente de cavalerie şi o baterie de artilerie călăreaţă. Aşadar, un total de 19 batalioane de infanterie, 2 batalioane ciclişti, 17 baterii de artilerie, 6 regimente de cavalerie, plus un escadron divizionar; efectivul total al acestora depăşea 30.000 de combatanţi. Acestei forţe importante, pe un front cu o dezvoltare de 63 km şi cu o supraveghere. de flancuri ce depăşea 80 km, Divizia 11 română i-a opus 17-18 bata1ioane de infanterie şi 7-8 baterii de artilerie, ale căror efective nu depăşeau 25.000 de ostaşi. Pentru consolidarea aliniamentului atins în această etapă, Comandamentul diviziei a hotărât constituirea a două sectoare: Sectorul de Est (colonel Constantin Jipa), între Prisloape şi (inclusiv) valea Jiului, cu 9 batalioane de infanterie şi 3 baterii de artilerie; sectorul de Vest (colonel Ion Anastasiu), de la defileul Jiului până la pasul Vulcan (exclusiv), cu 9 batalioane de infanterie şi 7 baterii de artilerie; în prelungirea sectorului de vest s-a constituit Detaşamentul maior Truşculescu, cu 2 batalioane şi 3 companii de infanterie, între pasul Vulcan şi vârful Ostia. În rezerva diviziei erau dislocate 4 companii de infanterie, 2 escadroane de cavalerie, o companie ciclişti şi o baterie de artilerie.