Ca să fii om politic, trebuie să ai coloană vertebrală. Să înţelegi că ai fost ales să reprezinţi interesul celor mulţi, să lucrezi în interesul lor, să ai iniţiative legislative în folosul lor şi nu pentru a-ţi creşte ţie nesimţit pensia, ori să-ţi oferi superimunităţi.

Despre caracter şi onestitate vorbea şi Iuliu Maniu, cu zeci de ani în urmă: „Avem întâi nevoie de oameni de caracter şi oneşti, şi numai pe urmă de oameni pricepuţi în conducerea treburilor publice. Între un hoţ fără caracter, dar priceput şi între un om cinstit, dar mai puţin priceput, eu am preferat toată viaţa pe acesta din urmă. Astfel de oameni sunt mai de nădejde decât secăturile obraznice cărora nu le sticlesc ochii decât după afaceri (…). Cum am putea noi astăzi, în calitatea noastră de conducători, să dăm cu piciorul acestor caractere şi să aşezăm peste ei pe toţi pungaşii care i-am dat afară? Eu, cât voi fi la conducerea partidului, nu voi admite niciodată o astfel de blestemăţie”, afirma Iuliu Maniu.

 „Deşi a fost sfătuit să fugă, nu a putut să facă asta”

 Vorbele rostite de Maniu nu au fost vorbe goale, aşa cum se întâmplă astăzi de prea multe ori. Acest om politic al secolului trecut a fost cu adevărat Om Politic şi a fost cu adevărat Mare. Când a început procesul şi cât a stat în boxa acuzaţilor, Maniu era conştient că poate fi condamnat, dar nu a încetat să-şi susţină ideile, să insiste pentru libertatea poporului său. Nu a apelat nici la miruiri, nici la temenele ruşinoase şi nici la şiruri de lacrimi pentru a impresiona audienţa. Spiritul său nobil a fost mai presus de lucrurile mărunte. Iar peste zeci de ani, nepotul său din partea surorii Elena, Matei Boilă, îi mărturisea preotului Cristian Borz, în 2012, la Bădăcin, că Maniu era conştient că va face închisoare şi că va muri.

„Matei Boilă l-a cunoscut îndeaproape pe unchiul său, Iuliu Maniu, şi mi-a spus că atunci, din ultimele lor discuţii, a înţeles că Maniu ştia, era conştient că va face puşcărie şi că va muri. Era conştient că americanii şi englezii au abandonat România şi, deşi a fost sfătuit să fugă, nu a putut să facă asta. A zis mereu că toată viaţa sa a vorbit poporului acesta într-un anumit mod şi că nu poate să facă altfel, în ciuda a ceea ce îl aştepta. De altfel, straniu, şi Matei Boilă mi-a spus că nu crede că va mai putea să mai vină la Bădăcin, are deja peste 80 de ani”, a spus Cristian Borz.

 I-au retezat picioarele

 Fiind omul care a demarat campania de reabilitare a Casei Memoriale din Bădăcin, Borz a adunat, de-a lungul anilor de strădănii şi căutări, şi o serie de amănunte mai puţin cunoscute despre cel care a influenţat atât de mult destinele României în prima jumătate de secol XX. Iar o parte din aceste detalii au trecut extrem de rar de zidurile Penitenciarului comunist din Sighetu Marmarţiei, acolo unde Maniu a ajuns având la el doar o boccea de lucruri şi un gând amar şi chinuitor că drumul este ultimul pentru el şi fără întoarcere. „În ultimii ani, când am recuperat şi multe din obiectele care i-au aparţinut lui Iuliu Maniu, am ajuns şi la Sighet, la Cimitirul Săracilor, locul în care au fost îngropaţi cei închişi în Penitenciar. Erau îngropaţi fără sicriu, dar pentru că Maniu a fost prim-ministru, se pare că gardienii i-ar fi aşezat trupul într-o ladă. Cum nu a încăput, picioarele i-ar fi fost retezate”, spune Borz.

Iar dacă povestea pare greu de digerat în vremurile noastre, să facem un exerciţiu de imaginaţie şi să încercăm să înţelegem cum o fi primit vestea asta – atunci când au primit-o sau când au aflat-o – familia lui Maniu. Şi câtă jale şi durere or fi fost ascunse în sufletul lor… „După ani, acolo în cimitir la Sighet, a fost găsită într-adevăr o astfel de ladă şi au fost prelevate probe de ţesut şi trimise la Institutul Naţional de Medicină Legală pentru testarea ADN, dar nu ştiu exact ce s-a întâmplat cu ele. Am înţeles că nu s-a confirmat faptul că osemintele găsite în ladă ar fi ale lui Iuliu Maniu, dar nu pot spune nimic cert, întrucât nu cunosc rezultatul oficial al testării”, a completat preotul Cristian Borz.

 Închisoarea de ieri, „Beciul Domnesc” de azi

 Zile şi luni crunte în celula rece, care era departe de ce înseamnă azi aşa-zis-ul „Beci Domnesc”, unde unii, alţii din politica actuală sunt trimişi să îşi ispăşească păcatul de a fi furat din banul poporului. Celula abia de avea un pat cu saltea mâncată de mucegai şi cu siguranţă Maniu nu a putut cere sau face rost de haine groase şi de filtru de cafea, să-şi încălzească oasele în lungile zile friguroase, aşa cum procedează în vremuri actuale aceiaşi „unii, alţii”. Pentru el, închisoarea nu a fost odihnă şi reculegere preţ de câteva luni, ca să scrie patru-cinci volume de înţelepciuni, ci a însemnat chinuri şi torturi, pentru că asta era Sighetul pentru deţinuţi, ca în final, la capăt de drum să aştepte în straie negre Moartea. Şi de parcă nu e de ajuns, trupul lui Maniu nu a ajuns niciodată acasă, familia nu l-a putut îngropa aşa cum ar fi dorit şi nu i-au putut pune nicio floare pe mormânt.

Poveşti paralele, din vremuri care pot fi tare bine comparate. Procese, închisoare, atitudine, coloană vertebrală şi caracter – sunt cuvinte şi sensuri asupra cărora mulţi politicienii de azi ar trebui să mediteze.

 Salvaţi casa lui Maniu

 Campania publică derulată în aproape întreaga ţară începe să dea rezultate. Până în prezent au fost adunaţi aproximativ 20.000 de lei. Bani donaţi cu sufletul de români adevăraţi. Din păcate, sunt încă insuficienţi pentru reparaţiile urgente care trebuie executate asupra casei din Bădăcin aflată în pericol de prăbuşire. Spre ruşinea statului român, nu au fost alocate fonduri deşi casa memorială este declarată monument istoric.

Donaţiile pentru păstrarea casei memoriale „Iuliu Maniu" din Bădăcin se pot face în conturile:

Lei: RO22 RZBR 0000 0600 0208 5400

Euro: RO18 RZBR 0000 0600 0289 9205

Dolari: RO11 RZBR 0000 0600 1092 7730

Cont PayPal: salvaticasamaniu@yahoo.com

– deschise la Raiffeisen Bank, Agenţia Şimleu-Silvaniei, jud. Sălaj.