În primul rând, arnica stimulează imunitatea nespecifică la nivelul gâtului şi al căilor respiratorii superioare, protejându-le de infecţii.

Folosită extern, arnica îmbunătăţeşte circulaţia, încălzeşte extremităţile şi creează o stare de confort fizic, fiind excelentă pentru persoanele sensibile la frig (frigul fiind unul din principalii duşmani ai imunităţii). Nu în ultimul rând, arnica este un ajutor preţios atunci când boala s-a instalat, întrucât elimină senzaţiile de slăbiciune şi ameţeală, tonifică inima (care este solicitată mai ales în bolile cu febră puternică) şi reglează, prin mecanisme încă necunoscute, temperatura corpului. Tinctura de arnică se prepară la fel ca şi celelalte tincturi din plante, putând fi mai concentrată sau mai puţin concentrată. Intern, se iau câte 30-40 de picături, de 3 ori/zi, diluate în apă, pe stomacul gol, vreme de 30 de zile, pentru o cură de amplificare a imunităţii. Atunci când boala s-a instalat, se pot lua 4-5 doze pe zi la adulţi. La copiii sub 7 ani această plantă nu va fi administrată decât sub supraveghere medicală, cei peste această vârstă putând lua 5-10 picături de 3 ori/zi. Extern, în tratamentul infecţiilor gâtului se face gargară cu arnică - 1-2 linguriţe de tinctură la jumătate de pahar de apă, dar cu atenţie, pentru a nu înghiţi preparatul. Persoanele care au circulaţia periferică deficitară, fiind foarte sensibile la frig, vor face înainte şi după expunerea la frig fricţionări energice ale membrelor şi toracelui cu această tinctură, după care vor aplica o peliculă subţire dintr-un unguent natural (de tătăneasă sau muşeţel) pe locurile fricţionate.