Numită şi îngerică sau "iarba celor şapte îngeri", angelica (Angelica arhangelica) este considerată în tradiţia românească o plantă cu însuşiri magice. În trecut, era pusă în scăldătorile copiilor pentru ca aceştia să nu fie părăsiţi de îngerul lor păzitor. Planta creşte în zona montană şi submontană, prin locuri pietroase şi umede. În scopuri medicinale, de la angelică se utilizează rădăcina, tulpina, frunzele, florile şi seminţele. Efectele cele mai puternice le au florile şi, mai ales, seminţele, care conţin un ulei volatil deosebit de eficient excitant cerebral. Fitoterapia recomandă preparatele din angelică în cazuri de astenie, în stări depresive dar şi de isterie. De regulă, uleiul esenţial este extras din rădăcini de angelică. Consumat intern, are efect stimulator, energizant, antiseptic, antistres, depurativ, analgezic şi calmant. Este benefic pentru probleme respiratorii, bronşite, astm, răceala, gripă, constipaţie, migrene, reumatism, tensiune nervoasă, sinuzită, anxietate. Reduce tusea, febra, oboseala. Reglează ciclul menstrual, avînd efecte benefice în cazuri de infertilitate. La nivel psihic, inspiră echilibru şi calm. Indicat este să fie evitat de către diabetici şi femei însărcinate.