Medicina tradiţională chineză a acumulat un imens bagaj de date despre acţiunea farmacoterapeutică a multora dintre alimentele care fac parte din meniul bogat al asiaticilor.
Arpagicul este o ceapă pitică, cunoscută pentru una dintre calităţile cele mai surprinzătoare ale arpagicului, aceea de anticoagulant al sângelui. Prin consumul de arpagic, multe accidente vasculare cerebrale sau hematoame interne, care nu pot fi depistate prin radiografiere, ar putea fi evitate. Pentru consum, se poate prepara o supă de arpagic tăiat mărunt şi apoi fiert într-un amestec din părţi egale de apă şi vin alb sec. Este recomandată o cură de 14 zile cu câte o porţie de 200 ml de astfel de supă, de 2 ori pe zi. Mai mult, fitoterapia arată că sucul din frunze şi rădăcini de arpagic, puţin încălzit, poate fi băut, împreună cu lapte cald, pentru a trata dificultatea la deglutiţie (înghiţire) şi insolaţia. Chiar şi vânătăile, inflamaţiile şi durerile cauzate de lovituri pot dispărea dacă se aplică pe acestea frunze sau rădăcini strivite de arpagic. Arpagicul este contraindicat celor cu erupţii cutanate sau cu afecţiuni inflamatorii ale ochilor.