Pentru a obţine pulberea de cicoare necesară adăugării în lapte, se folosesc doar rădăcinile robuste ale plantei.

Acestea se usucă, se prăjesc apoi se rîşnesc prin maşina de cafea. Pulberea se poate consuma ca atare, cu puţină apă, sau adăugată în lapte cald. Din rădăcini mărunţite se face şi decoct (fiertură): 15-30 g la un litru de apă. O ceaşcă înainte de masă este suficientă pentru o bună poftă de mâncare şi alte efecte benefice precum stimularea funcţiilor hepatice şi ale rinichilor. Cicoarea le face bine celor bolnavi de ficat, stimulând secreţia bilei şi ficatului (este coleretică), ajutând eliminarea bilei în intestinul subţire, ceea ce normalizează digestia. Cicoarea mai este tonică, antianemică (are mult calciu, fosfor şi fier, aminoacizi, vitaminele B, C, K şi P, amidon, substanţe amare), depurativă (dezintoxică organismul), laxativă, vermifugă (combate viermii intestinali), febrifugă. Este indicată în insuficienţe biliare, icter, colici hepatice, pietre la ficat şi rinichi, infecţii urinare. Folosirea cicorii este recomandată şi diabeticilor, ea având evidente efecte hipoglicemiante.