Leacul tuturor relelor sau coada şoricelului, după cum era denumită în vremuri demult apuse, considerată banală de contemporani, din pricina vastei sale răspândiri, coada şoricelului era apreciată şi folosită cu regularitate pe tot parcursul vieţii unui om. Strămoşii o foloseau ori de câte ori o boală rarisimă îi atingea.

Încă de la naşterea copilului colicile intestinale pot fi tratate cu ajutorul ceaiului din această plantă. Planta e un laxativ grozav când intestinul gros e cam leneş. Tot în rândul afecţiunilor în care are efecte benefice se numără şi gastrita, inflamări ale ovarelor, hemoragii stomacale, nazale, migrene, toate aceste disfuncţii putând fi prevenite sau tratate cu infuzia din frunze sau inflorescenţă.  Natura nu a investit ierboasa numai cu puteri curative la nivelul organelor interne, ci şi în plan extern; în cazul unor arsuri indiferent de grad sau a unor răni purulente compresele cu ceai de coada şoricelului sunt printre cele mai eficiente. Pastorul Kneipp, parintele medicinii naturiste moderne, afirma convins că "De multe nenorociri ar fi cruţate femeile dacă ar folo si ceaiul, compresele şi tincturile de coada şoricelului". Pentru armonizarea organelor interne se foloseşte una, două linguri de ceai la 250 ml apă fierbinte, lăsată acoperită 15-20 minute. Faceţi asta de trei ori pe zi şi veţi uita de problemele funcţionale. Folosită cu precădere pentru organele genitale, coada şoricelului întreagă (rădăcină, tulpină, frunză, inflorescentă) poate fi pusă peste noapte în apă rece, se lasa la macerat 8-10 ore, iar a doua zi se dă în clocot şi se adaugă în apa pentru baie. Indicaţii: în tratamentul ciclului neregulat, ameliorează starea femeilor aflate în menopauză, probleme în privinţa sănătăţii organelor genitale, inflamaţii ale ovarelor. Uz intern: stimularea poftei de mâncare, anorexie, bronşite, tuse, rinite, rinosinuzite, alergii, sedativ, colici hepato-biliare, deschinezie-biliară, balonări, cistite, ulcer gastric, ulcer duodenal, hemoragii nazale, osteoporoză. Uz extern: afecţiuni vasculare, exeme, arsuri, contuzii, răni purulente, ulceraţii, hemoroizi, fisurile sânilor, abcese dentare, astm bronşic. Infuzie: o linguriţă de plante mărunţite se opăreşte cu 1 litru de apă, se lasă puţin în repaos. Tinctură: florile culese pe timp însorit se întroduc, fără a fi îndesite, într-o sticlă până la gât, se toarnă rachiu de secară sau fructe de 38-40°, se lasă să stea 14 zile la soare.