Ministrul Sănătăţii, Eugen Nicolăescu, crede în reforma sistemului sanitar bazată pe pachetul de legi propus de el spre dezbatere publică, fiind optimist în privinţa finalizării mandatului ca şef al Sănătăţii. Într-un interviu acordat agenţiei Mediafax, Eugen Nicolăescu explică de ce Sorin Oprescu nu ar trebui să fie director de spital. Nicolăescu spune că nu va ceda şi se va război cu argumente cu "feudalii" din sistemul sanitar, apreciind că unele spitale au beneficiat de mai multe fonduri obţinute pe criterii politice. - Aţi început mandatul retrăgând de pe site-ul Ministerului Sănătăţii proiectul Legii spitalelelor. Care a fost motivul? - Am scos de pe site Legea spitalelor pentru că s-a dovedit ulterior, prin modul în care a fost reelaborată această lege, că are o altă filozofie. Deci, eu cred că este corect din punctul de meu de vedere că am abordat problema în perspectivă, şi nu de moment. - Este diferită de legea propusă de fostul ministru, Mircea Cinteză? - Are multe lucruri care se diferenţiază şi, poate cred eu, are şi o mai mare coerenţă. Eu am observat un lucru mai ciudat un pic - pe care nu mă aşteptam să-l găsesc şi, cu atât mai puţin, la medici: un orgoliu nemăsurat. De cele mai multe ori au impresia că numai ei deţin monopolul adevărului şi că numai ei ştiu ce e bine şi ce e rău pentru sistem. Eu cred că, dimpotrivă, ei sunt cei care sunt cei mai subiectivi în a aprecia dacă sistemul este bun sau rău. - Credeţi că economistul nu ar face la fel? - Posibil da, dar eu cred că totuşi economistul operează cu alte noţiuni şi operează, de asemenea, cu alte concepte, iar economia este o ştiinţă până la urmă care nu prea îşi permite să dea foarte multe verdicte subiective. - Comisia Europeană v-a atenţionat în privinţa Legii farmaciei, precum şi Consiliul Concurenţei. Care este explicaţia acestor atenţionări? - Am avut anumite carenţe la concurenţă, dar în ultimul Raport de ţară nu mai sunt asemenea probleme de concurenţă. Am primit o scrisoare de la Comisia Europeană prin care suntem înştiinţaţi că va trebui să privim cu foarte multă atenţie ceea ce înseamnă restricţii în domeniul farmaceutic. Am primit, de asemenea, un comunicat oficial al Consiliului Concrenţei, dar care nu ştiu pe ce s-a exprimat pentru că noi nu i-am cerut avizul şi nu i-am trimis un document oficial pe care să-şi exprime un punct de vedere. Sigur, vorbeau de un ordin de pe vremea domnului ministru Cinteză, care este o altă problemă. Eu vreau să spun un singur lucru foarte precis şi foarte clar: Tot ceea ce vom face ca formă finală a proiectului Legii farmaciei va ţine cont de ceea ce doreşte Uniunea Europeană. Nu vom face nimic în afara Uniunii Europene sau ceva care să afecteze, să pericliteze relaţia României cu Uniunea Europeană, pe de o parte. - Aţi putea accepta ideea ca un preot, după cum spunea doctorul Sorin Oprescu, să conducă un spital, dacă se va înscrie la concurs? - După părerea mea este un politicianism ieftin şi de mahala. Eu aşa ceva nu pot să accept. Dacă dumnealui îşi permite să vorbească aşa, e problema dumnealui şi o să fie criticat sau acceptat de unii sau de alţii. Eu vă spun în felul următor: Noi aici vorbim de manageri şi vorbim de management. Dacă un director de spitale ca Sorin Oprescu îşi permite să bagatelizeze activitatea unui manager în asemenea măsură e problema lui şi chiar dovedeşte că nu trebuie să mai fie director de spitale, pentru că nu-şi respectă funcţia pe care o are. - Avem în acest moment suficienţi manageri care să poată să-i înlocuiască pe cei actuali? - În primul rând nu avem manageri. În prezent, avem directori, care numai directori nu sunt. Sunt cu o zecime de normă. Unii care se fac că sunt directori. Oricum, un om care are cunoştinţe mai importante de management va fi mai bun decât un alt director care acum face o mie de alte activităţi şi mai puţin directorat de spital. - Şi cu toate acestea, unele unităţi sanitare sunt la standarde occidentale. De câte ori vin delegaţii străine autorităţile române se mândresc cu ele. În plus, nici o personalitate, nici un om politic nu s-ar duce în alt spital decât acolo (Elias-n. red.), tocmai pentru că acolo este o elită a medicinei româneşti, pentru că acolo au condiţii comparabile cu cele din Uniunea Europeană. - Este un punct de vedere, pe de o parte. Pe de altă parte, sigur că sunt spitale care au căpătat bani mai mulţi în decursul anilor, care - datorită influenţelor politice sau de altă natură pe care le-au avut directorii respectivi - au reuşit să facă investiţii faţă de alte spitale, care nu au mai ajuns la resurse. Asta mi se pare grav, pentru că n-a fost distribuit echitabil fondul de investiţii din sistem. Faptul că unii, datorită relaţiilor pe care le au în clasa politică, în general în mediul de afaceri sau pe alte grupuri de interese, au beneficiat de bani. Ceea ce nu este corect. Până la urmă toţi cetăţenii trebuie să aibă acces la medicină în aceeaşi măsură. Nu unii care sunt politicieni să se ducă la Spitalul Elias, de exemplu, pentru că este spitalul pe care l-a pus pe picioare comunismul şi l-a făcut spitalul protipendadei şi al nomenclaturii de partid şi de stat, acum să fie privit la fel. Nu cred că este corect. - Aţi vorbit de buget. Este un alt subiect controversat. Aţi promis 4,9 la sută din PIB. Aţi primit 3,4 la sută. Chiar colegii de partid spun că Sănătatea are 3,4 la sută din PIB. De unde diferenţa? - Controversat pentru unii. Eu am spus că putem să avem undeva la aproape 5 la sută din PIB. În prezent, chiar dacă legea bugetului trece acum cu circa 3,4 la sută, perspectivele sunt undeva la peste 4 la sută. Şi am dat cel puţin două exemple. Un prim exemplu este că sper ca Fondul naţional de sănătate să intre în vigoare cu 1 ianuarie 2006 - şi acolo reuşim să aducem un 0,4 la sută, care adăugat la 3,4 face un 3,8. În acelaşi timp, prognozele pe care le-am făcut pe Fondul social naţional de sănătate sunt, după opinia mea, foarte prudente şi oarecum subevaluate, dar e mai bine aşa, să avem încasări mai multe şi acolo mai sunt rezerve de cel puţin 0,5-0,6 procente care vor duce undeva la peste 4,1-4,2 la sută. Dar eu sper ca toate aceste cifre să devină realitate. Pe de altă parte, îi lăsăm pe critici să critice bugetul, în continuare eu rămân cu rezultatul. Îmi pare rău dar nu s-a înţeles un lucru şi repet până se înţelege. În buget este prevăzută această sumă, el trece aşa, dar legea referitoare la Fondul naţional de sănătate va ieşi în următoarele două luni. - Aţi păşit cu dreptul în sănătate, păreaţi agreabil, dar repede aţi devenit mai puţin agreat. - Eu vă mulţumesc de apreciere. În Camera Deputaţilor eram un deputat uneori înjurat de opoziţie, pentru că aveam un ton mai vehement, un ton mai dur, mai critic, sigur la adresa vechii puteri. Şi acum opoziţia, fosta putere - cel puţin în prima parte a acestui an când eram în grupul parlamentar - lucra foarte greu cu mine, pentru că îi puneam la punct. Aşa cum cred eu că trebuie. Acum încerc să fac un lucru esenţial. Vreau să fac refomă într-un sistem care este bolnav rău, aproape este cancerigen, aş putea să spun, sistemul de sănătate. Nimeni nu vrea să schimbe de dragul schimbării. Schimbarea se face cu dureri mari. Sunt cei asupra cărora eu acţionez. Cum credeţi că ar putea să reacţioneze ei?! "Vai ce bine face Nicolăescu. Vine acum şi ne schimbă din funcţii. Vine acum şi ne spune ce să facem şi cum să facem. Vine şi ne spune că nu avem voie să mai furăm. Vine şi ne spune că trebuie să facem ordine în sistem". Credeţi dvs. că oamenii acceptă o asemenea idee cu braţele deschise? Nu. O acceptă cu duritate, o acceptă cu lucruri grozave din punct de vedere al manifestărilor urâte, ca să le numesc aşa. Şi mă exprim eufemistic de data asta. Vin, de asemenea, şi critică uneori iraţional, tocmai pentru a încerca să scoată în evidenţă anumite lucruri. Sigur eu le înţeleg, le accept până la un punct, că nu am ce face. Până la urmă, o să mă războiesc cu "feudalii" din acest sistem. Bineînţeles, un război de argumente. - Suntem cam la jumătatea intervalului până când se termină dezbaterea publică a pachetului de legi. Care sunt cele mai importante modificări acceptate de dumneavoastră? - La legea spitalelor toate observaţiile pe care şi noi le-am considerat absolut necesare se referă la foarte multe clarificări. În primul rând am promis rectorilor universităţilor că vom face un capitol distinct pentru învăţământul medical universitar şi unităţile sanitare universitare şi dezvoltăm acest capitol. Am primit de la dumnealor câteva observaţii şi propuneri, noi speram să fie multe, mai consistente după cum ne înţelesesem. Vom dezvolta în legea spitalelor prin clarificări ce înseamnă comitet director, director medical, ce înseamnă consiliu medical, ce înseamnă consiliu consultabil, ce înseamnă contract de management, ce înseamnă în final buget global, ce înseamnă posibilităţile pe care le are în final managerul să intervină în a recompensa performanţa. Toate aceste lucruri sunt deja în fază foarte avansată de discuţie şi de preluare în textul de lege. - Cât timp credeţi că veţi mai rămâne la conducerea Ministerului Sănătăţii? - Ştiţi, eu pornesc cu gândul să-mi duc mandatul. Pentru că dacă-mi duc mandatul pot să-mi duc şi reforma până la capăt. Dacă nu se întâmplă acest lucru, atunci sigur lucrurile vor rămâne pe drum, cine va veni ulterior după mine le va continua sau nu, asta deja e o altă problemă. Dar eu cred că dacă adoptăm pachetul de Legi şi reforma începe la anul, eu cred că mandatul se duce până la capăt, pentru că în partea a doua a anului 2006 ar trebui să simţim deja primele rezultate, primele efecte. Ceea ce este un semn încurajator şi care dă în acelaşi timp şi o apreciere asupra activităţii, pe care ţi-o dă ţie ca indivind, pentru că până la urmă eşti şi tu om, ai şi tu propriile îndoieli, şi tu te întrebi dacă e bine sau dacă e rău. Dar pe măsură ce primeşti semnale pozitive că ceea ce faci este bun, atunci ai mai multă forţă, mergi mai departe. - Nu cumva semnalele pozitive sunt subiective pentru că vin din partea unor apropiaţi care nu v-ar supăra niciodată? - Nu, pe mine semnalele pozitive mă interesează să vină din lumea reală, din viaţa de zi cu zi. Adică, dacă o să văd că la farmacii nu o să mai fie cozi la început de lună, că lumea ştie că aceştia sunt banii, acestea sunt listele, atâta s-a dat şi nu sunt probleme. Asta deja ar putea fi un prim semnal că ceva se întâmplă pozitiv. Faptul că ţinem preţurile medicamentelor în mână fără să mai fie escaladate şi că nu o să mai avem medicamente mai scumpe în România decât în alte ţări, asta înseamnă din nou un semn real. Faptul că în spitale oamenii nu o să mai fie obligaţi să aducă de acasă medicamente, feşe şi altceva, înseamnă de asemenea un lucru normal. Astea sunt semnalele pe care le aştept.