Salcâmul (Robinia pseudoacacia) este originar din America de Nord, de unde s-a răspândit în toată Europa şi Asia.

Salcâmul înfloreşte în a doua jumătate a lunii mai. În scopuri medicinale, florile se recoltează în faza de maximă dezvoltare, numai pe vreme însorită şi se usucă la umbră, în straturi subţiri, în încăperi bine aerisite sau în podurile caselor acoperite cu tablă. Prin uscare, se obţine un randament de 1 kg de flori uscate din 7 kg de flori proaspete. Conţinutul chimic al florilor este foarte divers, cu glicozizi flavonici (robinină, acaciină), taninuri, glucide, acizi organici (cafeic, clorogenic), mucilagii, ulei volatil. Florile proaspete conţin un ulei eteric complex folosit în parfumerie. Contra afecţiunilor sistemului nervos. Proprietăţile terapeutice ale preparatelor din flori de salcâm dau posibilitatea intervenţiilor în tratarea multor boli, mai ales în afecţiunile sistemului nervos şi în boli digestive şi pulmonare. Efectele vindecătoare ale florilor de salcâm se exercită la toate persoanele, indiferent de vârstă. Din experienţe îndelungate, s-a constatat că aceste afecţiuni ale sistemului nervos dereglat se pot trata prin: inhalarea parfumului florilor de salcâm, cu efecte liniştitoare asupra psihicului, recomandându-se scurte plimbări prin preajma salcâmilor înfloriţi; consumul unei infuzii din flori uscate (1 lingură la 200 ml apă clocotită) luată în 3 reprize pe zi, într-o cură de 3 săptămâni, înlocuind total apa de băut; consumul zilnic al unui macerat la rece din flori ţinute 2-3 zile în miere de albine, luînd câte 3-5 linguriţe pe zi; tinctură din 20 g flori uscate care se macerează în 100 ml de alcool 70°, timp de 10-14 zile, din care se iau, zilnic, de 2 ori câte 10 picături. Combaterea bolilor pulmonare. În cursul zilei, în locul apei potabile sau a sucurilor, este recomandat să se consume apă din flori de salcâm (o mână de flori uscate se macerează la rece, minim 8 ore, într-un litru de apă curată de izvor). În bolile aparatului respirator, florile de salcâm sunt eficiente la combaterea tusei convulsive şi astmatice, răceli, viroze, răguşeală, infecţii acute ale căilor respiratorii, astm bronşic. Tratamentul acestor afecţiuni se face cu ceai din flori de salcâm, care acţionează asemănător cu supa de pasăre, ce s-a dovedit a fi un aliment cu mare valoare nutritivă dar şi cu deosebită eficienţă în reducerea proceselor inflamatorii, calmarea tusei, a strănutului şi a secreţiilor nazale. Este demn de subliniat, că în cazul bolilor pulmonare nu trebuie neglijat consumul ceaiul de salcîm, iar în alimentaţie să se consume supe de pasăre, cel puţin la o masă pe zi. Datorită conţinutului ridicat în flavone şi robinozide, infuzia din flori de salcâm acţionează cu efecte diuretice, antiinflamatoare, de reducere a conţinutului de uree din sînge şi de calmare a durerilor reumatice sau a nevralgiilor dentare.