Medicamentele cu sau fără contribuţie personală se acordă în tratamentul ambulatoriu, pe bază de prescripţie medicală eliberată de medicii care sunt în relaţii contractuale cu Casa de Asigurări de Sănătate Bihor. Prescripţia medicală reprezintă documentul cu regim special şi se întocmeşte în trei exemplare, dintre care două exemplare (originalul şi o copie) se depun de asigurat la farmacie şi al treilea exemplar rămâne în carnet la medicul care a eliberat prescripţia.

Bihorenii nu mai trebuie să îşi facă griji că nu vor ajunge din timp la farmacie pentru a-şi procura medicamentele compensate sau că plafoanele se vor epuiza, deoarece sistemul de prescripţie a medicamentelor s-a schimbat, ceea ce permite o mai bună comunicare între client, farmacist şi Casa de Sănătate Bihor. Potrivit CAS, perioadele pentru care pot fi prescrise medicamente sunt de 3 - 5 zile pentru afecţiuni acute, de 8 - 10 zile pentru afecţiuni subacute şi până la 30 de zile pentru bolnavii cu afecţiuni cronice, cu excepţia bolnavilor cu diabet zaharat, afecţiuni oncologice, infecţie HIV - SIDA şi pentru stări post-transplant, cuprinşi în Programul Naţional cu Scop Curativ, care poate dura de până la 90 de zile. Indiferent de casa de asigurări de sănătate la care sunt luaţi în evidenţă, medicamentele pot fi eliberate de către orice farmacie. Purtătorul de cuvânt al CAS Bihor a mai precizat că în situaţia în care primitorul renunţă la anumite medicamente cuprinse în prescripţia medicală, acestea se anulează nefiind permisă eliberarea altor medicamente din farmacie în cadrul sumei respective. De asemenea, farmaciile sunt obligate să asigure acoperirea cererii de produse comerciale ale aceleiaşi denumiri comune internaţionale, prioritate având preţurile cele mai mici din lista cu denumirile comerciale şi să se aprovizioneze la cererea asiguratului în maxim 24 de ore pentru bolile acute şi subacute, iar pentru cele cronice în 48 de ore. Preţul de referinţă reprezintă preţul cel mai mic corespunzător unităţii terapeutice aferente aceleiaşi forme farmaceutice din cadrul denumirii comune internaţionale. În concluzie, compensarea de 90%, 50% şi 100% se aplică la preţul de referinţă care este impus de Ministerul Sănătăţii Publice (prin listele de medicamente) şi nu la preţul de vânzare cu amănuntul din farmacie, iar asiguratul plăteşte diferenţa dintre preţul de vânzare cu amănuntul şi suma corespunzătoare aplicării procentului de compensare a medicamentelor corespunzătoare denumirilor comune internaţionale prevăzute în sublistele preţurilor cu medicamente asupra preţului de referinţă.