Medicina de familie, între subfinanţare şi capcane
Căutându-şi de peste 16 ani statutul său normal în viaţa social-economică a României, sistemul sanitar este şi astăzi în postura de alergător de cursă lungă, epuizat înainte de finiş. Nici guvernele, nici miniştrii Sănătăţii care au alternat la conducerea ţării, nici reformele "împrumutate" ca "modele" şi implementate la noi n-au rezolvat cel puţin două mari probleme: subfinanţarea continuă şi asigurarea asistenţei medicale decente populaţiei.
Persoane fizice autorizate
În 1999, după peregrinarea mai multor miniştri în fotoliul Ministerului Sănătăţii, medicii de la fostele dispensare, puncte sanitare şi noii absolvenţi au avut de ales între două variante: medicina de familie sau a fi şomer cu diplomă. A fost îmbrăţişată de aproape toţi (care n-au plecat peste hotare), medicina de familie. Atribuindu-li-se dreptul de folosinţă a spaţiilor din fostele dispensare (cabinete, puncte) sanitare, mai târziu putându-le cumpăra, medicii de familie au investit fonduri, profesionalism şi pasiune pentru noua specialitate, apropiată de sistemul privat, doborând statutul de persoane fizice autorizate. Din 1999 până în 2004, numărul medicilor de familie autorizaţi a cunoscut fluctuaţii (de la peste 500 la 440 la finele lui decembrie). În ianuarie 2006, 336 de medici de familie aveau contract cu CAS Bihor (Oana Giurcă, purtătorul de cuvânt al CAS). Şansele de finanţare sunt, în principal, două, fondurile alocate de CAS, conform punctelor realizate (per capita) şi a numărului de pacienţi înscrişi pe listă şi contravaloarea serviciilor medicale nedecontate de CAS şi achitate de asiguraţi.
Asiguraţii au drepturi nelimitate?
Ordonanţa de Urgenţă nr. 150 prin 31/10/2002 stipulează că asiguraţii au dreptul la un pachet de servicii de bază care cuprinde servicii medicale, servicii de îngrijire a sănătăţii, medicamente, materiale sanitare şi dispozitive medicale (art. 10). Aceste drepturi se stabilesc pe baza contractului-cadru, elaborat de CNAS, pe baza consultării Colegiului Medicilor (CMR), Colegiului Farmaciştilor (CFR) şi Ordinului Asistenţilor Medicali din România (OAMR). Printre obligaţiile asiguratului se numără înscrierea pe listele unui medic de familie care a încheiat contract de furnizare de servicii medicale cu CAS. Să anunţe medicul de familie ori de câte ori are problerme de sănătate, să se prezinte la controalele preventive, să respecte cu stricteţe tratamentul indicat de medicul de familie.
Calitatea asistenţei medicale
Conform legislaţiei sanitare în vigoare (contractul-cadru), medicul de familie are program de lucru de 7 ore (consultaţii în cabinet - 5 ore şi 2 ore teren). Sunt situaţii pe care legiuitorul nu le poate intui, dar o comunicare permanentă cu medicul de familie poate să rezolve orice problemă, afirmă dr. Vajda Eva Monika, medic primar medicină de familie, preşedinta Asociaţiei Medicilor de Familie Bihor. Calitatea actului medical este mai ridicată dacă pacientul este consultat în cabinet (aici existând spaţiu, aparatură etc.), decât la domiciliul acestuia.
Asistenţa medicală la domiciliu
Sunt situaţii stipulate de legislaţie în care medicul poate fi chemat la domiciliu de persoanele în vârstă cu boli cronice, netransportabili, sugari până la un an, în cazul în care părinţii nu-i pot aduce la cabinet (ger cumplit, deplasare anevoioasă datorată drumurilor etc.), imobilizaţi. Şi în aceste situaţi, comunicarea, informarea corectă a medicului de familie este obligatorie (chiar telefonică). Şi dacă este vorba de urgenţele medico-chirurgicale, medicul de familie trebuie informat primul, acesta cunoscând starea sănătăţii fiecărui pacient şi reacţia organismului acestuia la diverse tratamente. Mica chirurgie va fi rezolvată de acesta, cazurile care-l depăşesc vor fi preluate de Ambulanţă, pe care medicul de familie o va chema. De cele mai multe ori, mai spune dr. Vajda, asiguraţii confundă îngrijirea medicală la domiciliu cu consultaţia medicală, prima fiind apanajul cadrelor medii sau ale unor fundaţii (şi în Bihor există, care acoperă doar 5% din necesar), a doua intrând strict în atribuţiile medicului de familie, în situaţiile prevăzute de legislaţie.
"Tratament după ureche"
Se întâmplă ca după o perioadă de respectare a tratamentului prescris, pacientul să se simtă bine şi să renunţe la acesta, fără a anunţa medicul de familie. Boala recidivează, medicaţia nouă fiind de obicei mai agresivă şi mai scumpă. Tratamentul după ureche este total dăunător organismului, avertizează dr. Vajda. Şi aici este vorba de marea carenţă existentă în educaţia sanitară a individului. La examenele de bilanţ, în care sunt cuprinse 5 categorii de vârstă, de multe ori, medicii de familie întâmpină greutăţi sau chiar se lovesc de refuzul efectuării acestora până când pacienţii au o stare de disconfort pe care nu o pot explica. Este un drept, dar şi obligaţie de a-şi controla periodic starea sănătăţii, medicul de familie fiind cel care va indica examenul de bilanţ şi frecvenţa acestuia.
Locul întâi pe ţară
O scurtă analogie privind asistenţa medicală primară existentă în diferitele colţuri ale ţării demonstrează indubitabil că Bihorul deţine supremaţia. De ce? În afara celor 380 de medici de familie, cu cabinete individuale, dintre care 336 au încheiat contract cu CAS şi 130 lucrează în cele 23 de centre de permanenţă, Direcţia de Sănătate Publică împreună cu primăriile din Pomezeu şi Budureasa au pus bazele înfiinţării a încă două centre de permanenţă. În opinia dr. Marius Pârcioagă, director executiv adjunct Managementul Asistenţei Medicale - D.S.P. Bihor, asistenţa primară trebuie să fie permanentă, medicii din centrele de permanenţă asigurând continuitatea acesteia după încheierea programului medicilor de familie. Comparaţia cu judeţele Cluj (unde există doar un singur centru de permanenţă) sau Argeş (unde sunt patru centre de permanenţă) este favorabilă Bihorului, dar şi cetăţenilor de pe aceste meleaguri.
Capcanele şi reversul medaliei
Medicul de familie se confruntă deseori cu diverse situaţii: pacienţii îşi uită cuponul de pensie sau adeverinţa de venit, necesare pentru a beneficia de medicamente compensate, însă, cunoscându-şi bine pacienţii, medicul se bazează pe declaraţia pe proprie răspundere. Capcana se răzbună, la primul control efectuat de organele abilitate. Potrivit purtătorului de cuvânt al CAS Bihor, Oana Giurcă, în 2002, inspectorii CAS au verificat 215 medici de familie aflaţi în relaţii contractuale cu CAS, reţinându-se suma de 36.600 lei (RON), reprezentând 70.587 puncte, raportate şi neconforme cu normele în vigoare. În 2003, la cei 126 medici de familie verificaţi s-au găsit următoarele neajunsuri: neefectuarea examenelor de bilanţ la asiguraţi de peste 18 ani (venitul de serviciile medicale ale medicului de familie s-au diminuat cu 10% pentru trimestrul respectiv; reţinerea de la plată a punctelor raportate şi neconforme cu normele în vigoare). În 2004, prescrierea nejustificată de medicamente (patru cazuri capcană), absenţe de la locul de muncă (şase cazuri) etc. au constituit obiective de sancţionare. În 2005, în cazul celor 100 de medici de familie supuşi controalelor inopinate problemele sesizate au avut termene de remediere imediate.
Comentarii
Nu există nici un comentariu.