Orzul poate fi consumat când ajunge la înălţimea de 20-30 de cm, înainte de înspicare. Orzul conţine cele mai bune resurse nutritive. Iarna, se poate semăna în lădiţe, la temperatura camerei şi, când ajunge la înălţimea de 30 cm, se utilizează ca remediu terapeutic. Orzul verde este o sursă alimentară în măsură să restabilească sănătatea organismelor slăbite sau bolnave şi să împiedice degradarea celulelor. Conţine de 250 de ori mai multă vitamina A decât salata, de 25 de ori mai mult potasiu decât banana, de 25 de ori mai multă biotină decât în lapte, de 11 ori mai mult calciu decât în tabletele de calciu, de 11 ori mai mult fier decât ţelina, de 10 ori mai multă vitamina B1 decât spanacul, de 7 ori mai multă vitamina C decât în portocale, iar 2 g de orz verde pudră conţin 2.000 micrograme SOD activ (superoxid dismutază) - o enzimă deosebit de importantă prin acţiunea sa antioxidantă. Orzul se poate consuma sub formă de salată, tocat mărunt, în combinaţie cu alte crudităţi sau în miere (100 g orz verde la 400 g miere de albine polifloră). Bine mărunţit, se poate presăra în mâncare. Pentru a obţine sucul de orz, planta se toacă mărunt sau se dă prin maşina de tocat carne, se stropeşte cu apă şi apoi se stoarce. Sucul de orz verde, cîte 50 ml de două ori/zi, se bea încet, bine însalivat, cu jumătate de oră înainte de masă. Dacă vi se pare prea amar, diluaţi 50 ml suc de orz verde cu 150 ml suc de mere, cu suc de legume sau cu ceai. Pulberea de orz verde permite enzimelor să rămână active. Se obţine prin uscarea şi măcinarea orzului şi se administrează câte o linguriţă rasă, dimineaţa şi seara, cu suc de legume sau cu ceai. Nu se dizolvă în băuturi fierbinţi.