Monoxidul de carbon, duşmanul nevăzut din sobele noastre Monoxidul de carbon (prescurtat: CO) este un gaz fără culoare, fără miros, neiritant, mai greu decât aerul şi uşor difuzabil. CO este generat ori de câte ori are loc o combustie incompletă a unui material care conţine carbon (lemn, gaz etc.). Multe din gospodăriile românilor folosesc sisteme individuale de încălzire, de la sobe la microcentrale termice. Utilizând aragazul pe post de sobă sau sobe cu coşuri nedesfundate, creşte riscul acumulării acestui gaz toxic în încăperile neaerisite. Monoxidul de carbon inhalat în timp scurt şi în cantităţi mari este fatal. CO prezintă o afinitate de 250 de ori mai mare pentru hemoglobină (un compus al celulelor roşii din sânge, responsabil cu transportul oxigenului de la plămâni la ţesături) decât oxigenul şi formează împreună cu acesta carboxihemoglobina (HbCO), un compus stabil, care este incapabil să mai transporte oxigen. În faza iniţială a inhalării de CO apar dureri de cap uşoare în regiunea frunţii, o stare de oboseală inexplicabilă şi ameţeli. Pe măsură ce gazul toxic se acumulează în organism, durerea de cap creşte în intensitate, tâmplele pulsează tare, iar respiraţia este greoaie; apar dureri în piept şi palpitaţii, gândirea este tulburată; în urechi apar tot felul de zgomote, iar vederea este înceţoşată. În acest stadiu, efortul pacientului intoxicat, de a părăsi locul plin cu gaze toxice, din cauza stării de oboseală (orice efort fizic făcut în mediul toxic creşte cantitatea de CO acumulată în organism) este sortit eşecului. Pe măsură ce se acumlează tot mai mult gaz toxic în organism, starea de sănătate a victimei se alterează tot mai mult, aceasta intrând în timp scurt în comă. În această fază victima este inconştientă, pielea îi este violacee, respiraţia este neregulată sau chiar absentă; vărsăturile sunt de necontrolat; tensiunea arterială este mică sau prăbuşită; pulsul este rapid, rar sau chiar absent. Pronosticul intoxicaţiei cu CO depinde de: vârstă (este mai gravă la bătrâni şi copii mici), durata expunerii (este gravă dacă se depăşesc 12 ore), concentraţia de gaz toxic (cu cât este mai mare cu atât mai repede survine decesul); prezenţa afecţiunilor cronice de sănătate. Evoluţia sănătăţii în cazul intoxicaţiilor cu CO este imprevizibilă, persoana afectată putând să-şi revină după câteva ore sau zile, dar mortalitatea, cu toate mijloacele moderne, este de peste 4%. Cei care revin la viaţă după o comă profundă şi prelungită pot rămâne pe viaţă cu tulburări neurologice. Prima măsură este să scoateţi victima din mediul toxic (Atenţie! Au fost cazuri în care salvatorii s-au intoxicat la rândul lor cu CO şi au devenit victime); duceţi-o la aer curat. Alertaţi sistemul de urgenţă medical 112. Dacă accesul la victimă este dificil şi există riscul de a vă intoxica şi d-voastră, nu riscaţi inutil şi aşteptaţi să vină echipajele de urgenţă (Ambulanţa şi Pompierii). Dacă victima este inconştientă, culcaţi-o pe un plan dur şi uscat, pe o parte, cu capul dat pe spate şi bărbia ridicată, manevră care îi menţine căile respiratorii deschise. Dacă victima nu mai respiră, efectuaţi resuscitarea, dacă ştiţi manevrele de bază. Nu luaţi iniţiativa de a transporta victima cu mijloace personale; tratamentul de bază al intoxicaţiei cu CO se face cu oxigen la presiune şi debit mare, tratament iniţiat doar în maşina de urgenţă a Ambulanţei.