Feudalii domină încă sănătatea, de aceea reforma în sistem merge foarte greu, dar puterea lor ar putea fi diminuată până la sfârşitul anului, a declarat ministrul Sănătăţii, Eugen Nicolăescu, într-un interviu acordat unei agenţii de presă. Reporter: În urmă cu ceva luni, discutam despre baronii din sistemul sanitar. Feudali, baroni, cum le-aţi spus dumneavoastră. Care este situaţia astăzi, mai avem vreun feudal? Eugen Nicolăescu: O, sigur, cum să nu... Credeţi că dispar peste noapte? Încercăm numai să le mişcăm locurile din feudele pe care şi le-au realizat în decursul anilor. Eu nu vreau să intru prea mult în amănunte, pentru că deja foarte mulţi sunt supăraţi de orice afirmaţie pe care o fac, dar feudali sunt în continuare şi feudali nu sunt numai cei care au avut "şansa să fie directori de spitale", feudali sunt şi alţii care reuşesc să insinueze deseori o serie de decizii în activitatea spitalelor. Rep..: Domină feudalii sistemul ? E.N: L-au dominat, şi cred că în continuare îl domină. De aceea este şi greu să facem această reformă, şi mai ales în domeniul spitalicesc şi de-aia au şi venit atât de multe reacţii negative din acest spital. Dar cred că, până la sfârşitul anului, vom reuşi să diminuăm influenţa feudalilor. Rep.: Cum? E.N.: Prin mai multe canale. Primul este cel care se referă la restructurarea şi la reorganizarea spitalelor, şi asta va însemna, dacă vreţi, primul semnal evident şi important prin care influenţa feudalilor poate fi, în mare parte estompată - pentru că vom face reorganizare şi restructurare pe indicatori, şi nu pe influenţe. Şi vă daţi seama că o restructurare a unui spital dominat de un feudal duce la pierderea credibilităţii acelui feudal în faţa sistemului. Aceasta este o metodă pe care o avem la îndemână în perioada următoare şi pe care o vom utiliza. O alta este continuarea procesului - corect, i-aş spune eu - de aducere în fruntea spitalelor a unor manageri profesionişti, care sigur nu vor accepta - sper eu - să se compromită, şi atunci, printr-o acţiune fermă, hotărâtă, legală de asemenea, vor putea să stopeze influenţa feudalilor în spitale. Rep.: Să discutăm puţin despre reorganizare şi restructurare. Se vorbeşte tot mai mult despre acest subiect. Ce înseamnă concret acest lucru? Înseamnă că vom avea mai puţine spitale? E.N.: Aş porni de la principala idee pe care am avut-o în vedere când am plecat în acest demers, şi anume evaluarea. Deci, orice vom face în domeniul spitalelor, se bazează pe evaluare. Şi evaluarea ne spune dacă treaba merge bine sau merge rău sau dacă merge aproximativ. De la această evaluare deducem şi măsurile. Dacă o activitate merge bine, nu facem decât să o susţinem, să o încurajăm cu alte măsuri ca să se consolideze şi să producă şi mai multe efecte pozitive. Dacă o activitate merge prost, negativ, atunci intervenim în sistem. Pe de altă parte, această evaluare are ca scop, în primul rând, punerea de acord a necesităţilor populaţiei, pe bază de indicatori, cu ceea ce putem noi să oferim. Şi, în al treilea rând, ca să închei puţin pe evaluare, am ajuns la concluzia simplă pe care eu cred că toată lumea cu bun-simţ o are, dar probabil că-ţi trebuie puţin curaj ca să recunoşti acest lucru, şi anume că, într-un spital, singurul care produce venituri este medicul. Toţi ceilalţi consumă din veniturile pe care le aduce un medic. Şi am ajuns la situaţii aberante, în sensul în care un medic ţine în spate de la 10 la 14 salariaţi. Vă daţi seama că, oricât ar munci acel medic şi orice performanţă ar face el, banii pe care îi aduce ca venituri sunt insuficienţi pentru consumuri atât de mari. Deci, pe aceste trei elemente fundamentale, ajungem mai departe să luăm decizii. Deciziile pot fi de mai multe naturi. Aş dori să facem o mică paranteză. Ajungerea la aceste decizii se face după un proces larg de dezbatere, colaborare şi discuţie. Am început într-o primă fază o analiză la nivelul direcţiilor de sănătate publică (DSP) cu spitalele. Am continuat analiza la nivelul DSP-urilor cu ministerul. Vom continua analiza la nivelul ministerului cu federaţiile sindicale şi, în final, vom face din nou o analiză în care DSP-urile, sindicatele şi parlamentarii vor trebui să stea alături de noi pentru ca acele decizii pe care le vom lua să fie bine fundamentate, dar şi bine cunoscute de către oameni. Şi acum să mă întorc la răspuns, după această mare introducere. Vom avea cazuri în care, în anumite spitale, vom creşte numărul de secţii şi numărul de paturi, după patologia zonei şi după indicatorii pe care îi avem la dispoziţie. Vom avea situaţii în care va trebui să reducem numărul de secţii, numărul de paturi, sau şi numărul de secţii şi numărul de paturi. Vom avea situaţii în care vom schimba complet configuraţia unui spital. Dintr-un spital cu cinci-şase secţii va rămâne probabil un spital monospecializat. Vom avea probabil situaţii în care vom aşeza structura organizatorică a unui spital şi pe alte principii. Iată un exemplu, ca să înţelegeţi: există două sau trei spitale asemănătoare într-un judeţ sau poate chiar identice din punct de vedere al modului în care tratează pacienţii, din punct de vedere al patologiei, din punct de vedere al dotărilor şi, probabil, pentru a reduce costurile acelor spitale, vom transforma două dintre ele în secţii exterioare ale spitalului, care ar putea să gireze - dacă vreţi - şi din punct de vedere metodologic şi ştiinţific o asemenea activitate. Rep.: Este nevoie de o susţinere extraordinar de puternică pentru această schimbare majoră. E.N.: E adevărat ce spuneţi şi probabil că este cea mai dură reformă pe care o facem în domeniul sistemului spitalicesc. Rep.: Pe ce vă bazaţi cel mai tare? E.N.: În primul rând, mă bazez pe faptul că facem acest proces cu corectitudine şi atunci când ai principii corecte, când ai lucruri bine fundamentate, toţi criticii pot să facă gălăgie, dar ai cu ce să le dovedeşti că tu ai dreptate. Şi cred că este elementul esenţial. Şi al doilea lucru pe care ne bazăm este această colaborare foarte, foarte strânsă cu cei implicaţi. Vorbim aici de conduceri, de autorităţile judeţene, pentru că, până la urmă, ele răspund de ce se întâmplă în judeţul respectiv. Vorbim de sindicate şi, nu în ultimul rând, vorbim de partea politică, de partenerii noştri politici care sunt parlamentari. Rep.: În ultima perioadă, partenerii politici s-au arătat a fi într-o barcă ce vâslea în sens opus dumneavoastră... E.N.: Dimpotrivă, cred că este o percepţie greşită. Dimpotrivă, toate acţiunile pe care le-am făcut şi le facem în continuare sunt foarte bine susţinute politic de toate partidele care compun coaliţia majoritară. Chiar nu avem nicio problemă aici. PD nu mi-a cerut demisia niciodată. Rep.: Chiar proprii colegi o cereau... E.N.: Nici măcar. Dacă vreţi, colegi feudali. Aia e cu totul altceva. Rep.: Colegi de partid. E.N.: Dar nu asta discutăm. Există o minoritate. Dacă vreţi sunt unu-doi. Deci de asta vorbeam. PD este partidul care a susţinut reforma şi în cadrul alianţei şi al coaliţiei avem o decizie pe această temă. PC şi UDMR au făcut acelaşi lucru. PNL a făcut acelaşi lucru. Dar vreau să mai spun un lucru. Trăim într-o societate democratică, şi nu trăim la PSD. La PSD, dacă unul spunea "Numai înainte mergem", toată lumea mergea înainte. Acum noi spunem "Majoritar mergem înainte şi respectăm această decizie". Că mai sunt unu-doi-trei-patru care au altă părere, mi se pare corect. Rep.: Apreciaţi deci că orice cerere de demitere din partea Alianţei D.A., chiar dacă nu vă este confortabilă, nu înseamnă decât o critică benefică pentru dumneavoastră? E.N.: N-aş numi-o critică benefică, dar aş numi-o exerciţiu democratic normal într-o societate liberă şi eu sper că trăim în sfârşit într-o societate liberă. Rep.: Faptul că, după ce preşedintele a susţinut foarte mult pachetul de legi privind reforma în domeniul sanitar şi la numai câteva zile după promulgare a spus că, de fapt, a semnat acel pachet, dar nu e tocmai cel mai potrivit dintre ele este tot de bine? E.N.: Şi aici cred că e vorba de nuanţe. Şi aş spune în felul următor. Preşedintele României şi-a dat, din punctul meu de vedere, un atribut esenţial în a susţine o altă reformă importantă a României. Deci, după forma justiţiei, după reforma proprietăţii, după reforma agriculturii, suntem acum la reforma puternică, poate cea mai grea reformă, reforma sistemului sanitar. Iar preşedintele a susţinut-o cu toată forţa. Rep.: Credeţi că, odată cu introducerea pachetului privat şi a pachetului minim de servicii - pachetul social -, vom reuşi să eliminăm şpaga din sănătate? E.N.: Eu cred că este o metodă esenţială să eliminăm şpaga din sănătate, plus celelalte măsuri pe care am tot spus că le vom lua, că facem secţii private în spitale publice, în care oamenii vor şti că dacă doresc să meargă la nu ştiu ce mare medic recunoscut vor trebui să plătească, dacă nu, se vor mulţumi cu consultul pe care îl vor face medicii spitalului respectiv sau medicii din ambulatoriu. Deci omul, pe banii lui, poate să facă ce va dori, nimeni nu îi va băga mâna în buzunar să-i ceară sau să se simtă el obligat să dea. Rep.: Un alt subiect destul de mediatizat a fost problema pensionărilor. În acest moment, Ministerul Sănătăţii are o evidenţă a numărului persoanelor care ar trebui să se pensioneze? E.N.: Nu, Ministerul Sănătăţii nu are o asemenea situaţie, pentru că noi nu ţinem evidenţa medicilor din România, această evidenţă o ţine Colegiul Medicilor. Vreau să vă spun că le-am făcut o solicitare scrisă de circa trei săptămâni şi n-am primit încă niciun răspuns pe această temă, dar cred că problema este falsă şi am să vă spun şi de ce. Legea spune, într-adevăr, pentru că este o lege a sănătăţii, deci nu este o lege a pensiilor, că pensionarea se face la vârsta propusă de lege şi legea de bază este legea pensiilor. Sigur, foarte mulţi n-au înţeles de fapt ce înseamnă asta şi probabil că aţi văzut şi dumneavoastră, de exemplu, medici în sistemul privat care aveau contracte cu Casa şi erau agitaţi că vor fi pensionaţi. Greşit. Legea spune de această vârstă de pensionare numai pentru cei care lucrează în sistemul public. Deci cei care trăiesc pe banii bugetului de stat. Rep.: Ce ziceţi depre medicii care au ieşit în stradă şi au avut mai mult curaj să vă lanseze tot felul de injurii? Şi probabil că nu sunt primii, şi nu vor fi nici ultimii. E.N.: Probabil. Dar eu cred că sunt total neinspiraţi prin asemenea metode, pe de o parte, şi, pe de altă parte, total neinformaţi. Pentru că ceea ce unii au cerut erau deja lucruri care erau stabilite, erau rezolvate. Dar, încă o dată vă repet, unii dintre ei sunt manipulaţi şi ei nu-şi dau seama, din păcate, iar cea mai mare manipulare se face la nivelul Colegiului Medicilor pe ţară, care la rândul lui este manipulat de Colegiul Medicilor pe Bucureşti. Nu intru în amănunte, deja se cunosc toate aceste lucruri, dar păcat că medicii sunt manipulaţi şi se lasă manipulaţi. Rep.: S-a discutat foarte mult despre remaniere. Care mai este poziţia dumneavoastă în legătură cu funcţia de ministru al Sănătăţii? Veţi rămâne până la sfârşit de mandat? E.N.: O, Dumnezeule, cine ştie până la sfârşit de mandat cine rămâne?!... (zâmbeşte) Nu asta este problema. Problema este că, din punctul meu de vedere, discuţia cu premierul este o discuţie corectă, bazată pe atingerea obiectivelor pe care le avem. Rep.: De cât timp are nevoie totuşi un ministru ca să poată să-şi dovedească eficienţa? E.N.: Cel puţin trei ani este un timp rezonabil în care poţi să fii judecat pe drept, cu argumente şi pro şi contra. Într-un an de zile trebuie să pregăteşti sistemul, în al doilea an să-l pui în funcţiune şi în al treilea an să faci corecţiile la ceea ce ai încercat să faci. Şi atunci într-adevăr se vede: e bine, e rău, e mult, e puţin, te duci înainte cu o locomotivă puternică sau cu o locomotivă mai mică. E de discutat aici.