Intoxicaţiile cu monoxid de carbon O dată cu instalarea anotimpului rece, în multe din gospodăriile românilor se folosesc sisteme individuale de încălzire, de la sobe, până la microcentrale termice, care funcţionează în condiţii nu tocmai standardizate, reprezentând risc de intoxicaţii prin emisiile de monoxid de carbon. Un exemplu este tragedia petrecută, recent, în localitatea bihoreană Sălard, când o femeie de 70 de ani şi nepoata sa de numai 12 ani şi-au pierdut viaţa intoxicate cu monoxid de carbon provenit de la o sobă de teracotă defectă. Un studiu desfăşurat în Bucureşti, condus de Institutul de Sănătate Publică în colaborare cu UMF "Carol Davila" şi cu Academia de Ştiinţe Economice, efectuat în perioada 1995-1998, releva următoarele: ? în cadrul intoxicaţiilor letale, cele produse de monoxidul de carbon deţin primul loc, cu o pondere de 41,9%; ? intoxicaţiile apar cu cea mai mare frecvenţă în sezonul rece, ca urmare a utilizării sistemelor suplimentare de încălzire (24,3% în ianuarie şi 23,7% în decembrie); ? în cea mai mare parte, decesele s-au produs în locuinţe şi foarte puţine în garaje, 7%; ? ponderea intoxicaţiilor voluntare (suicid) este mică (2,8%); Intoxicaţia cu monoxid de carbon este cauzată de inhalarea unei cantităţi mari de gaz (CO). Monoxidul de carbon (CO) este un gaz fără culoare, fără miros, neiritant, mai greu decât aerul şi uşor difuzabil. CO este generat ori de câte ori are loc o combustie incompletă a unui material care conţine carbon (lemn, gaz, tutun etc.). Efectul monoxidului de carbon poate fi pe termen scurt, în cantităţi mari, fatal, iar pe termen lung, emisiile în cantităţi mici, dar constante, pot determina o morbiditate crescută. CO prezintă o afinitate de 250 de ori mai mare pentru hemoglobină (un compus al celulelor roşii din sânge, responsabil cu transportul oxigenului de la plămân la ţesuturi) decât oxigenul şi formează împreună cu aceasta carboxihemoglobina (HbCO), un compus stabil, care este incapabil să mai transporte oxigen. Simptomele datorate intoxicaţiei cu CO sunt: - faza iniţială: dureri de cap uşoare în regiunea frunţii, oboseală şi ameţeli; pe măsură ce gazul toxic se acumulează în organism, durerea de cap creşte în intensitate, apar pulsaţii la tâmple; respiraţia este greoaie, apar dureri în piept şi palpitaţii, gândirea este tulburată, vâjâieli în urechi, ameţeli, vedere înceţoşată; în acest stadiu, pacientul intoxicat, încercând să părăsească locul, se simte atât de obosit (orice efort fizic făcut în mediul toxic creşte cantitatea de CO acumulată în organism) încât efortul său de a scăpa din mediul toxic este sortit eşecului. - faza comatoasă - de la faza de obnubilare (pacientul pare beat) până la inconştienţă; pielea pacientului este violacee; respiraţia este neregulată sau absentă; vărsăturile sunt necontrolate; tensinea arterială este mică sau prăbuşită; pulsul este rapid, rar sau chiar absent. Prognosticul intoxicaţiei cu CO depinde de: vârstă (este mai gravă la bătrâni), durata expunerii (este gravă dacă se depăşesc 12 ore), concentraţia de gaz toxic (cu cât este mai mare, cu atât mai repede apare decesul - în general la o concentraţie a carboxihemoglobinei în sânge de peste 70%), prezenţa afecţiunilor cronice de sănătate. Evoluţia sănătăţii unui intoxicat este imprevizibilă, conştiinţa revenindu-i după câteva ore sau zile, dar mortalitatea, cu toate mijloacele moderne, este de 4%. Cei care revin la viaţă după o comă profundă şi prelungită pot rămâne cu sechele neurologice. Măsurile de prim ajutor: - anunţaţi telefonic urgent Serviciul de Ambulanţă la numerele gratuite de telefon: 112 sau 961; - scoateţi victima din mediul toxic (Atenţie! Au fost cazuri în care salvatorii s-au intoxicat la rândul lor cu CO şi au devenit victime); duceţi-o la aer curat; - dacă victima este inconştientă, culcaţi-o pe un plan dur şi uscat, pe o parte, cu capul dat pe spate şi bărbia ridicată, manevră care îi menţine căile respiratorii deschise; - dacă victima nu mai respiră, efectuaţi resuscitare dacă ştiţi manevrele de bază; un ajutor de bază îl primiţi menţinând legătura telefonică cu dispeceratul ambulanţei, medicul coordonator ghidându-vă ce să faceţi, pas cu pas, în resuscitare; - nu luaţi iniţiativa de a transporta victima cu mijloace personale; tratamentul de bază al intoxicaţiei cu CO se face cu oxigen la presiune şi debit mare, tratament iniţiat doar în maşina de urgenţă a Ambulanţei.